Diana Lupescu recunoaște că nu a știut să se lupte în profesie pentru dezvoltarea ei ca actriță.
„Eu eram atât de convinsă că lucrurile erau într-un anume fel... eu cred că viața este așa cum vrei tu. Nu, nu este”, spune Diana Lupescu, actriță.
A terminat regie fiind colegă cu studenți din altă generație, s-a adaptat unui sistem de învățământ foarte diferit de cel pe care l-a urmat cu ani în urmă, dar mărturisește că experiența a fost extraordinară.
„Mi-a răspuns la multe întrebări, am ajuns în altă zonă... m-a ținut puțin departe”, spune actrița.
„Am făcut regie din câteva considerente. Cred că trebuie să existe și teatru care să respecte dramaturgia scrisă și nu neapărat să încerc să fac dintr-un text cu totul alt spectacol. Pun mare accent pe actori și cred că e foarte important în actul teatral actorul, pentru că el duce spectacolul. Sunt foarte frumoase mișcările de trupe, dar mie îmi place actorul. Să fie cel care aduce emoție, care pune întrebări. El trebuie să aducă o lume. Din spectacolele mele de până acum, cel puțin, n-am vrut să fac niște mari spectacole de regie, cu niște actori care de multe ori n-au avut ocazia să exprime ceea ce exprimă personajele respective. Adică, dacă eu m-am lovit de o distribuire comodă și plictisitoare, aș vrea să dau coazia actorilor să arate, mai ales celor din Nottara, pe care-i cunosc, să arate multe fațete pe care n-au putut să le arate până acum”, afirmă Diana Lupescu.
„Dacă n-aș fi făcut actorie, n-aș fi vrut niciodată să fac regie”, adaugă ea.
Regizoarea spune că până actorul nu acceptă și nu își asumă ceea ce îi propune ea spectacolul nu va merge mai departe.
„Asta e frumos la teatru, totul e viu. Nicio reprezentanție nu e ca alta, niciodată actorul nu e la fel, relația între actor și public e de fiecare dată alta”, mai spune Diana Lupescu.