Cât de mult depinde succesul unor scriitori de Facebook?
Topul celor mai apreciaţi scriitori din lume, pe Facebook, nu este neapărat o surpriză. Autorii care au mare priză la public pe piaţa vânzării de carte sunt la fel de apreciaţi şi în online.
Un scriitor comercial precum Paulo Coelho, ale cărui cărţi s-au vândut în peste 200 de milioane de exemplare, deţine supremaţia și pe rețeaua „fețelor”. Autorul brazilian are aproape 30 de milioane de fani.
Pe locul doi, cu aproximativ 6,5 milioane de fani, se află tot un scriitor comercial, Dan Brown, autorul romanului bestseller „Codul lui Da Vinci”. La egalitate cu acesta, laureatul premiului Nobel pentru literatură Gabriel Garcia Marquez.
Eternul candidat la Nobel Haruki Murakami are puţin peste 1,2 milioane de fani. La fel şi Danielle Steel, autoarea celebrelor romane siropoase, chick-lit.
Scriitoarea Nora Iuga se apropie de 90 de ani. Cu toate acestea, nu este străină de lumea Facebook. Ce crede Nora despre like-urile celor 5.000 de fani ai săi? Facem un tur al Facebook-ului împreună cu ea. Am intrat pe pagina filozofului Mihai Şora, foarte activ în spaţiul online. Are peste 81.000 de urmăritori.
Reporter: I-aţi scris aici domnului ...„Dragul meu Mihai Şora”...
Nora Iuga: Da, păi am fost colegi de birou, era şeful meu la Editura enciclopedică şi mi-a făcut şi o prezentare la o lansare de carte. După care am primit interdicţie de publicare. Dar nu din cauza lui Şora, dar s-a nimerit aşa. Suntem foarte buni prieteni. De ziua mea sau de Crăciun, aaa, de Crăciun era, anul trecut, m-am simţit extraordinar de fericită şi de flatată în acelaşi timp că el a fost cel care m-a sunat şi mi-a cântat un colind.
Deși încă mai folosește creionul, Nora Iuga are o pagină oficială de Facebook şi mărturiseşte că se simte onorată când fanii îi lasă mesaje.
Reporter: Aici, cineva a scris: Ce înseamnă un spirit tânăr care nu va îmbătrâni niciodată...
Nora Iuga: Da, cred c-a spus un adevăr, noi nu îmbătrânim la fel, asta este o chestie...
Pentru poeta Nora Iuga, cei 5.000 de fani pe care îi are pe pagina sa de Facebook sunt oameni veniţi din neant. Nu le ştie chipurile, dar le trimite, uneori, mesaje pe care i le dictează unui prieten la telefon, iar el le postează.
„5.000 de oameni este prea mult pentru vârsta pe care o am eu, sunt prea mulţi, dar fără îndoială că mă simt extraordinar de fericită că atât de mulţi oameni ştiu de numele meu”, mărturisește Nora Iuga.
Reporter: Aţi spus aici „Dragii mei prieteni, singurii care-mi trimiteţi răvaşe din neant semnate de nume care n-au chip"...
Nora Iuga: Într-adevăr, pentru mine n-au chip şi atunci nici nu pot neapărat să-i cunosc, dar sunt foarte fericită că există aceste semnale. Semnalele astea pentru mine sunt aşa, ca atunci când se face întuneric, vine seara şi încep să apară stelele sau răsare Luna, pentru că pentru mine ei chiar vin din neant şi veştile din neant pentru un poet sunt foarte importante.
Nora Iuga nu se pricepe la tehnologie, dar ţine pasul cu vremurile. A avut un calculator, într-o vreme, dar îi era peste mână să scrie la el. A revenit la ceea ce o defineşte cel mai bine... „Eu am rămas, iată, cu această maşină de scris cu care mă simt foarte bine şi e născută în acelaşi an cu mine”, arată scriitoarea.
Reporter: Spuneaţi la un moment dat că suportul pe care o persoană scrie modifică şi scrisul persoanei, şi persoana cu totul.
Nora Iuga: Sunt absolut convinsă de acest lucru...pentru că am făcut o constatare şi nu cred că e doar ideea mea, cred că am şi văzut-o la alţii... scrisul de mână are o emoţie specială. Dacă primesc o scrisoare de la un prieten scrisă de mână, eu ştiu că omul acela e aproape, ca şi când aş da mâna cu el, pentru că scrisul reprezintă forma cea mai personală şi cea mai intimă a acelei mâini. E ca amprenta.
Nu mi-a plăcut tehnica niciodată. Am avut o aversiune, am avut un handicap cu care m-am născut... Asta ar putea să explice multe. Până la vârsta de 15 ani n-am fost în stare să dau un telefon, mama mă trimitea să dau de la un telefon public, pentru că nu aveam pe vremea aceea telefon, şi nu puteam. Când mă întorceam îi spuneam mamei că nu a răspuns persoana sau telefonul era defect, eu nu am reuşit să vorbesc la telefon. Îmi era frică de orice aparat tehnic”, mărturisește Nora Iuga.
În fiecare sâmbătă, de la ora 14:30, emisiunea „Digicult” de la Digi24 vă pregătește noi subiecte de „cultură povestită”. Arhiva emisiunilor, aici.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
