Ca-n filme. Richard Linklater, despre „Before Midnight”: Durează mulţi ani să ne revenim după filmele acestea
Personajele lui cele mai îndrăgite sunt Jesse şi Celine, care au parte de una dintre cele mai îndrăgite poveşti de dragoste din istoria filmului.
1995. Jesse, un tânăr american, invită o franţuzoaică, Celine, să coboare din tren cu el la Viena, pentru a petrece câteva ore împreună. Aceasta este, pe scurt, povestea filmului "Before Sunrise", în care joacă Ethan Hawke și Julie Delpy.
Nouă ani mai târziu, cele două personaje se reunesc la Paris, în "Before Sunset" şi îşi dau seama că nu s-au uitat niciodată. In 2013, la "Before Midnight", un nou capitol din povestea lui Jesse şi a lui Celine. Filmul este favorit la Oscarurile de anul viitor şi are parte de cronici entuziaste.
Întrebarea cu care Linklater este bombardat cel mai des este: pe când următorul capitol al poveştii?, deşi filmul abia a fost lansat.
Richard Linklater: Cred că întrebarea se cerea, având în vedere că făcusem un al doilea film. După ce l-am făcut pe primul, acum 18 ani, nimeni n-a întrebat de o continuare. Odată ce l-am făcut pe al doilea, asta a devenit întrebarea. Acum ar trebui să mă întrebi dacă va apărea şi un al patrulea. Durează mulţi ani pentru noi să ne revenim după filmele astea.
Reporter: De ce trebuie să vă reveniţi de pe urma lor?
Richard Linklater: Glumim că trebuie să ne revenim, dar de fapt trebuie să îmbatrânim. Trebuie să treacă șase sau șapte ani. Înainte de a avea vreo idee legată de ce ar putea face Celine și Jesse. Cum ar putea fi diferite viețile lor, ce s-ar putea întâmpla cu ei.
Reporter: Crezi că dacă Jesse şi Celine s-ar întâlni în zilele noastre, s-ar căuta pe Facebook?
Richard Linklater: Cu siguranță. E de neconceput că nu și-ar scrie SMS-uri.
Reporter: Sunt sigură că auzi des întrebarea asta, dar trebuie s-o pun. Câte elemente autobiografice există în filme?
Richard Linklater: Cred că Ethan și Julie și eu avem aceeași senzație. Filmele sunt foarte personale, aducem în ele orice la care ne-am putea gândi. Dar e mai mult într-un fel scenaristic. Lucruri din viața ta, din viața prietenilor tăi, de la oameni pe care îi cunoști, lucruri pe care le citești. Așa ca e mai mult vorba de o perspectiva de scriitor.
Reporter: Țin minte când am aflat anul trecut că Before Midnight era deja produs şi în postproducţie. Cum a fost să păstraţi secretul?
Richard Linklater: Nu a fost ca și cum aveam o mare întorsatură de situație pe care s-o păstrăm secretă. Nu eram siguri ca vom face filmul, nu aveam finanțare și nu aveam un scenariu, dar aveam un rezumat și știam cum va fi. Așa că toți am ajuns în Grecia, cu zece săptămâni înainte de a filma, am lucrat la scenariu și am strâns ultimii bani. Totul a fost ciudat pentru mine, pentru că imediat înainte de producție, cam cu o săptămână, mi-am rupt glezna, jucând baschet. În tot filmul se merge și se vorbește, așa că eu eram în cârje sau în scaun cu rotile.
Reporter: De obicei, când există un sequel şi apoi două, calitatea scade. La acest film am văzut cronicile şi avea note maxime şi spuneau că este cel mai bun dintre toate...
Richard Linklater: Dacă era s-o facem, trebuia să avem ceva de zis și cred că viața devine mai profundă, misterioasă și interesantă cu cât îmbatrânești. Într-un fel devin mai greu de facut. Acesta pentru că nu este doar despre dragoste. Când ești tânăr, atâtea lucruri ți se dau. Ești singur, apar iubirile, oamenii, devine mai greu când îmbatrânești, trebuie să lucrezi mai mult pentru lucruri. Romantism, optimism, orice vrei să simți despre viață, trebuie să lucrezi pentru asta. Așa că filmul ăsta pare mai conștient.
Reporter: Voiam să te întreb despre apariţiile lor în Waking Life.
Richard Linklater: Filmul acela se petrece într-o stare de vis, probabil, deci a fost o imaginare a lui Jesse și Celine împreună. Acestea sunt subiecte din primul film, iar fiecare ia punctul de vedere al celuilalt. Deci este inversat astfel. Dar aceasta este scena care ne-a readus împreuna. Cred că Ethan și Julie se întrebau de ce îi vreau, despre ce era vorba, așa că am făcut secvența și apoi ne gândeam că ar trebui să lucram din nou împreună. Ne-am dat seama că Jesse și Celine erau încă în viață în noi. Asta a fost la cinci ani după. Am filmat asta în vara lui 99, așa că trecuseră cinci ani de la Viena. Și așa am ajuns să ne gândim la Before Sunset. Secvența este specială pentru noi pentru că ne-a reunit. A reunit trupa.
Reporter: Cum ai venit cu ideea pentru Waking Life, acest eseu vizual?
Richard Linklater: E o întrebare bună. Cred că mă gândisem la povestea aceea cu 20 de ani înainte, înainte de a face filme mă gândeam la o experiență de tip vis lucid, ca o poveste într-o poveste, într-un vis. Un flux. Era mai mult o provocare narativă. Dar eu fac asta, oricum. Visele lucide. Am făcut asta toată viața, așa că m-a interesat întotdeauna să exprim ceva în legatura cu ele.
Reporter: De ce ai folosit acea tehnică?
Richard Linklater: Pur și simplu funcționa, cu acel subiect. Am folosit tehnica aceea de două ori și de fiecare dată încercam să pun publicul într-o stare diferită a conștiinței, unde îți pui întrebarea legată de realitate. Ce e real, ce nu, realitatea viselor e destul de specifică. Atunci când visezi, pare real. Pentru că ce vezi pare și sună real, dar este de fapt un construct. Este pictat peste ceva, reinterpretat, așa că m-am gândit că s-a apropiat destul de mult de starea de vis pe care încercam s-o comunic. Este un exemplu bun de tehnologie și poveste.
Reporter: Este mai ușor acum să faci un film indie decât atunci când ai debutat cu Slacker?
Richard Linklater: Da, e mult mai ușor. Cred că și tehnologia este atât de prietenoasă acum. La sfârșitul anilor 80, începutul anilor 90, nu era atât de dificil. Filmezi, montezi, același lucru pe care oamenii îl faceau de atâția ani. Nu știu dacă se fac filme mai bune, dar înseamna că mai multe ar putea să fie făcute. Cred că acesta este un lucru bun. Că oamenii se pot exprima cu imagini în mișcare. Toată lumea voia să facă filme, dar nimeni nu își permitea să le facă, așa că acum nu mai există scuze. Deci dacă ai impresia că ești cineast, e mai ușor să afli dacă ești.
Reporter: Ești de partea peliculei sau digitalului?
Richard Linklater: Ambele. Oricare dintre ele merge la momentul potrivit. Eu filmez cu amândoua. Depinde de poveste. Depinde de ce este practic în orice moment.
Reporter: Ai zice că ai un stil de a face filme?
Richard Linklater: Inevitabil ești blocat cu tine, cu propriile tale limite, lucrurile de care ești interesat. Felul în care vezi lumea. Toate acestea vor fi reflectate în tot ce faci, așa că toate astea devin un stil personal, probabil.
Reporter: Crezi că ar trebui să existe o distincție clară între filmele de arta și cele de Hollywood?
Richard Linklater: Nu, cred că așa se întâmpla destul de mult. Mai ales pe partea de Hollywood, filme mai mari, de acțiune. Dar multe pot fi "artistice" și invers. Cele independente nu sunt atât de artistice. Pot avea aceleași probleme. Eu nu le-am văzut niciodata ca două lumi distincte. și eu am lucrat în ambele lumi. Dar eu cred că orice film pe care îl fac, fie că e considerat un film de artă, ar trebui să le placa tuturor. Trebuie să te păcălești singur că le va plăcea și copiilor. Așa abordez fiecare film gândindu-mă că le va plăcea tuturor. Încerc să comunic, cu oamenii, dar îți dai seama că, la finalul efortului de a face un film, îți dai seama că oamenii nu sunt atât de interesați să vadă un anumit tip de film. Toată lumea e ocupată. Asta e în regula.
Reporter: Voiam să te întreb despre Bernie. Mă întrebam cum poți face un personaj cu care e ușor să empatizezi dintr-un criminal?
Richard Linklater: Pentru că așa e. E adevărat. Adică e chiar un tip de treabă. Îl consider un prieten. Cred că arta are potențialul de a te face să vezi lumea prin ochii cuiva care a făcut o greșeală mare. Și trebuie să te întrebi: ești capabilă să omori pe cineva? Eu sunt capabil să omor pe cineva? Lecția cu Bernie sau cred că mesajul real, dacă există unul e: nu fi atât de sigur că nu ai putea fi înnebunit, ai putea ajunge într-o relație care te-ar înnebuni destul de mult, o situație în care ești maltratat, încât te-ai putea găsi în situația de a-ți pierde controlul și să iei viața cuiva. Care este cel mai rău lucru pe care l-ai putea face. Deci am fost mai interesat de asta. Nu am multe crime în filmele mele. Nu sunt interesat de violență ca subiect. Dar acesta a fost mai mult un studiu al unui personaj: cum poate un personaj, cel mai draguț om din lume, să facă cel mai rău lucru.
Reporter: Îndoiala este prieten sau dușman atunci când scrii?
Richard Linklater: Aș spune că îndoiala ar trebui să fie departe. Probabil e un dușman. Trebuie să fii propriul tău prieten cel mai bun. Prea multă îndoiala în anumite zone, în lumea artistică, prea multă îndoială nu este un prieten bun. Trebuie să-ți dezlănțui creativitatea, să mergi înainte, să nu-ți pui prea multe întrebari. De unde vine sau ce faci, ar trebui s-o faci pur și simplu.
Reporter: Pot sa te întreb dacă lucrezi la ceva nou?
Richard Linklater: Da. Întotdeauna, întotdeauna. Lucram la un scenariu și în timp ce zburam din Grecia către aici, deci da. Întotdeauna. Am multe scenarii și idei. Am câteva comedii pe care încerc să le fac. Am vreo două filme de epoca la care lucrez. Multe lucruri diferite. Nu știi care va fi făcut sau dacă va fi făcut vreodată.
Reporter: Ești un jongleur?
Richard Linklater: Da. Cam trebuie să fiu. Asta a devenit mai ușor, odată cu vârsta. Inițial eram: ok, termin un film, acum trebuie să fac asta! Nu mă puteam gândi la nimic altceva. Dar odată ce anii trec, proiectele se strâng. Am 8-9 proiecte în care am investit mult timp, dar n-am putut să le fac încă. Bernie, de exemplu, l-am scris cu 10 ani înainte sa-l fac.
Reporter: Ai vazut vreun film românesc?
Richard Linklater: Aș vrea să văd mai multe. Este o perioadă dificilă, cred că internațional este o provocare pentru distribuție ca ele să fie văzute, dacă sunt favorite la festivaluri. Am vazut „4 luni, 3 săptamâni și 2 zile”, și nu am văzut noul lui film, dar abia îl aștept.
Chiar dacă nu ştie cum îşi va finanţa următorul proiect sau de care se va apuca din teancul de opt-nouă scenarii pe care le are gata, Richard Linklater caută în continuare poveşti şi personaje memorabile.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
