BONTON. Moda în „Belle Epoque”

Timp de aproape o jumătate de veac, eleganța și atenția pentru detalii erau la modă printre oamenii cu dare de mână din țara noastră. Autoarea singurei cărți de istoria costumului din România, criticul de artă Adina Nanu, ne-a dezvăluit ce repere vestimentare aveau românii în „Belle Epoque".

„Belle Epoque însemană o perioadă de pace și prosperitate care s-a întins între 1877, războiul de independență, și Primul Război Mondial, din 1914.Art Nouveau este o denumire franțuzească și aceast stil Art Nouveau vorbește despre gingășia feminină, despre grație”, explică Adina Nanu.

„Doamnele purtau pălării cu flori,cu pene, cu mărgele, cu dantele, cu panglici, cu tot ce se poate imagina și, ca să ții o astfel de pălărie pe vârful capului, sigur că trebuia să menții o ținută foarte demnă , nu puteai să te apleci nici măcar să iei o batistă căzută pe jos”, subliniază Nanu.

Secretele unei truse de voiaj

Femeile din vechiul București erau la curent cu toate noutățile în materie de îngrijire.

„Părul lung al femeilor din Belle Epoque trebuia îngrijit, trebuia periat. Asta este o trusă de voiaj a Leliei Oteteleșanu de la sfârșitul sec XIX , sunt aici o grămadă de perii, toate poartă inițiala ei, în argint. Este și un flacon pentru parfum și o cutie cu pudră, dar cel mai neobișnuit obiect este acest clește cu care se întindeau degetele mănușilor de piele, pentru ca să poată să fie îmbrăcate. Greu ne imaginăm cum să intre o mână într-o mănușă atât de fină, însă trebuie să ne aducem aminte că o persoană elegantă nu putea să apară în public decât cu pălărie și cu mănuși”, explică Adina Nanu.

Fiecare lucru care urma să fie purtat era ales cu grijă. Mesajul transmis de ținuta doamnelor putea ajuta sau pune în pericol afacerile familiei.

Ținuta era foarte importantă pentru afacerile familiei

„O tânără fată trebuie să se îmbrace cât mai elegant, pentru a găsi un bărbat bun. După ce s-a măritat însă, ea trebuie să fie foarte atentă, pentru că ea este de fapt cea ce semnalizează bugetul familiei. Dacă femeia se îmbracă sub condiția sa, atunci înseamnă că soțul e zgârcit și atunci ar putea să afecteze afacerile familiei, lumea nemaivrând să faca afaceri cu zgârciți. Dacă s-ar îmbrăca prea elegant, s-ar putea crede că este risipitor, așa că doamna trebuia să fie foarte atentă la cât cheltuiește pentru eleganța ei”, spune Adina Nanu.

Apartenența doamnelor la înalta societate era marcată printr-un accesoriu care se purta.... pe sub haine.

„Doamnele semnalizau privilegiul de a nu munci fizic prin arătarea practic a imposibilității de a face ceva : corsetul era mijlocul cel mai evident”, subliniază ea.

Corsetul și sărurile

„Corsetul provoca leșinuri și, din această pricină, o doamnă avea întotdeauna la ea o gentuță, în gentuță exista un flacon de săruri, adică niște cristale care emanau un miros foarte puternic, iar cineva care vedea o doamnă căzând pe jos îi scotocea prin gentuță și îi scotea flaconul de săruri, i-l punea la nas și doamna își revenea”, povestește Adina Nanu.

Când nu voiau să-și riste sănătatea, dar doreau să rămâna în posteritate cu o imagine perfectă, doamnele foloseau un truc ce nu și-a pierdut din actualitate. „Fotografiile care s-au pastrat din Belle Epoque sunt uneori trucate, adică fotograful a avut grijă să aranjeze un fundal în așa fel încât să poată să intervină cu pensula și să facă o talie mult mai fină decât era în realitate (...) Există și fotografii cu Regina Maria, prințesă, care într-adevar avea un trup foarte frumos, dar talia este neverosimil de subțire în aceste fotografii”, a subliniat Nanu.

Fețele regale de la începutul secolului XX au „adaptat" costumul popular românesc. „Firul de aur și paietele în acest costum arată că este vorba de un costum de curte, înveliș al corpului pe care țăranul îl poartă pentru muncile câmpului, care a fost tradus pentru nevoile de fast și de reprezentare ale Curții regale românești”, explică Adina Nanu.

Ideea de femeie-floare intră în contrast cu înfățișarea bărbaților. Stilul domnilor din lumea bună transmitea sobrietate. „Bărbatul trebuie să inspire respect, uneori chiar teamă, pentru că el este șeful și silueta lui este deteminată de linii drepte, forma generală este de cilindru, nu numai pălăria este cilindrică, ci toată silueta”.

Cămașa albă era purtată doar de bărbații care aveau privilegiul de păstra „gulerele albe", adică cei care nu făceau muncă fizică.

Mustățile, un accesoriu natural

Ținuta domnilor era completată de un accesoriu natural. „În această fotografie în care apare ministrul Nenițescu cu toți cei din jurul său observăm că între aproape 100 de bărbați nu este niciunul care să nu aibă mustăți. Aceste mustăți se numeau mustăți în furculiță, sunt unele întoarse în sus cu foarte multă grijă și este clar că erau apretate, de obicei cu bere. Ca să nu sa se deranjeze, domnii dormeau cu o bucată de tifon”, subliniază Adina Nanu.

Pentru domnii și doamnele din Belle Epoque, hainele jucau rolul unor cărți de vizită.

„În perioada Belle Epoque nu te puteai înșela de la distanță, așa cum se întâmplă astăzi, când pe stradă deseori nu știi dacă ai de-a face cu o pereche de adolescenți sau de oameni maturi sau chiar de pensionari , nu știi foarte precis cine este el, cine este ea”, spune Adina Nanu.

Bun gust, bună cuviință, rafinament. Așa poate fi descrisă în câteva cuvinte moda în Belle Epoque. Adică un stil care nu se demodează niciodată.