Carmen Nistor este singurul artist din România care a reuşit să pună arta pe roate, mai precis pe căile ferate şi să transforme o staţie de metrou în cea mai mare galerie din Bucureşti. Este pictor, dar se ocupă şi de grafică, fotografie, legătorie de carte sau caligrafie. S-a dedicat artei după ce aproape 20 de ani a lucrat ca economist în diferite corporaţii.
„E interesant că, deşi este un loc sigur sau este o meserie care îţi oferă iluzia unei siguranţe, îţi dă şi nişte temeri. Aşa, ca artist, nu mai ai ce pierde, eşti tu cu tine. Dar unele lucruri pe care le-am învăţat le păstrez şi le folosesc acum. Chiar îmi folosesc”, a spus Carmen.
Carmen Nistor este nepoata lui Constantin Dumitru, unul dintre cei mai buni legători de carte din România.
„M-au fascinat întotdeauna manuscrisele migălite, pur şi simplu migălite, altfel era perceput şi folosit timpul. Îmi povestea bunicul meu, când lucra cu foiţă de aur şi de argint, că se închidea în cameră, nu lăsa pe nimeni să intre şi lucra într-o cutie, ca să nu îl deranjeze nici măcar propria lui respiraţie”, îşi aminteşte Carmen.
A crescut printre cărţi şi meşteşuguri, însă părinţii au îndrumat-o către Academia de Studii Economice. N-a renunţat niciodată la desen, pasiunea ei din copilărie. Iar la vârsta de 36 de ani a decis să-şi dea demisia şi să se înscrie la Facultatea de Arte.
„E nevoie de educaţie, pentru că artistul trebuie să fie un om educat şi trebuie să aibă discernământul de a înţelege ce se întâmplă în jurul lui, pentru că ce face el, de la un punct încolo, devine mesaj. Şi atunci trebuie să ai grijă ce mesaj răspândeşti”, mai spune ea.
În ultimii doi ani, Carmen Nistor şi-a expus lucrările în străinătate. La Bucureşti, însă, oricine are posibilitatea să-i vadă creaţiile, fără să meargă la muzeu sau la galerie.
„Am descoperit o carte veche de 100 de ani cu crestături în lemn, pe care o avea bunicul. M-a impresionat foarte mult perfecţiunea acelor lucruri imperfecte.Şi am zis: băi, tot frumosul ăsta e făcut de omul simplu, de fapt. Şi este acolo. Numai că trebuie să te apleci un pic asupra lui şi trebuie să-l redescoperi. Pentru că ideea de tradiţional ne vâjâie pe la urechi zilnic, m-a determinat să iau în calcul tipul ăsta de motiv pentru decoraţiunea locomotivei. E un muzeu umblător, cel mai mare deocamdată”, spune artista.
Locomotiva Hora se plimbă acum pe ruta Bucureşti-Constanţa. 64 de ore de muncă, patru litri de vopsea, patru litri de lac şi multă voinţă din partea artistei. De atât a fost nevoie pentru decorarea trenului spre mare.
Indiferent de vârstă, călătorii se bucură acum de o rută mai colorată.
„Cred că tocmai prin aceste proiecte vizibile şi de mare impact a dat un semnal că se poate şi că a fost un îndemn la îndrăzneală. Admir foarte mult curajul de a nu se opri de mentalităţi că trebuie să ai contacte, trebuie să fii introdus pe uşa din faţă sau din dos de către altcineva şi pur şi simplu de a te lăsa recomandat de propriul talent şi de propria viziune, de curajul ei de a scrie şi a se face ascultată prin talent”, a spus şi Mihaela Ţenchiu, prietena lui Carmen.
Prin proiectele sale, Carmen încearcă să-i facă pe oameni să privească altfel oraşul în care trăiesc.
„Mi-ar plăcea ca oamenii, în afară de sfatul de a fi respectuoşi, să ridice privirea uneori din colb şi să vadă oraşul, pentru că e inimaginabil ce putem vedea dincolo de linia înălţimii medie”, mai spune Carmen Nistor.
Arta nu este o prioritate pentru autorităţile din România. Fondurile alocate pentru cultură sunt foarte mici. Paradoxal, toate aceste probleme îi fac şi bine unui artist, îl motivează să fie mereu în priză.
„Dacă vreodată în ţara asta nu o să mai găsesc raţiunea de a mă zbuciuma zilnic, atunci poate aş pleca. Mi-ar plăcea totuşi să nu fie cazul. Pentru că România asta e o ţară care te frige pe toate părţile”, mărturiseşte Carmen.