Destine hărăzite. Tată și fiu, în slujba Regelui

Sunt fire ascunse, parcă, ale sorții ce ne fac să credem că există destine hărăzite. Asta arată și povestea unei familii al cărei destin s-a intersectat din anii 1990 cu cel al Casei Regale. Mai întâi tatăl, scriitor, devenea renumit prin publicarea a două volume de inteviuri cu Regele Mihai. Apoi, fiul său, David Sandu, un tânăr artist bijutier, ajungea, în 2010, furnizor al Casei Regale a României. Iată ce povestește DAVID SANDU, autor de bijuterie contemporană:

Arhiepiscopul Teodosie poate fi judecat pentru cumpărare de influență

Adolescent de 14 ani, descoperit în trafic după ce a condus 70 de kilometri cu fratele său în vârstă de 10 ani pe scaunul din dreapta

Catedrala Notre Dame din Paris, afectată de incendiul devastator, își redeschide porțile după 5 ani. Cât a costat restaurarea

Violențe la Paris. Protestatari ieșiți în stradă împotriva unei gale pro-Israel s-au bătut cu forțele de ordine

Un vlogger a demascat mai mulți români care păcăleau turiștii cu jocul „alba-neagra” la Turnul Eiffel

Marcel Ciolacu și alți lideri PSD ar fi zburat la Nisa cu un avion privat închiriat de Nordis. Reacția premierului

Statistici șocante: un copil este violat în fiecare zi în România. Ce arată cele mai recente date

Avarie majoră în Craiova. Peste 100.000 de oameni au rămas fără apă și căldură, în timp ce activitatea Uzinei Ford a fost sistată brusc

Mii de persoane au fost evacuate din Malaga, din cauza inundațiilor devastatoare și a unor noi alerte meteo extreme în Spania

„Propunerea de a deveni furnizor al Casei Regale a fost așa, ca o recunoaștere firească a unor demersuri sau merite, nici nu știu cum să spun. Un lucru care m-a bucurat foarte tare a fost că nimeni din interiorul Casei Regale nu a făcut asocierea dintre mine și tatăl meu, care a fost primul purtător de cuvânt al Casei Regale din România în relația cu presa. Și numele lui fiind Mirecea Ciobanu, al meu David Sandu nu a fost conexiunea asta. Ulterior când au aflat lucrul ăsta a fost așa, ca o surpriză suplimentară și Maiestatea Sa Regele a aflat lucrul ăsta chiar în ziua oferirii brevetului și a fost așa un moment de emoție specială.

Contactul cu membrii Casei regale a fost așa unul uimitor de firesc și de natural.

Nu am avut niciodată sentimentul că mă întâlnesc cu niște VIP-uri. Am avut sentimentul că mă întâlnesc cu niște oameni care iau lucrurile în serios și care nu uită să zâmbească, nu uită să fie firești, să fie atenți, să fie extrem de prezenți.

Însă cu riscul de a mă repeta, căldura pe care am simțit-o în prezența umană a Maiestății Sale e un lucru foarte rar în peisajul nostru plin de nevoi de cu totul altă natură decât acelea profund umane. Adică am mai întâlnit asta prin Japonia, paradoxal, la niște maeștrii de arte marțiale, am mai întâlnit asta prin lumea spirituală ortodoxă la niște părinți foarte speciali.

Golul pe care îl lasă dispariția Maiestății Sale dintre noi cred că nu începe din momentul propriu-zis al decesului, să spunem. Golul începe din 1947, nu, se adâncește puternic în anii 1990, dintr-o șansă pe care România ar fi avut-o nu neapărat devenind o monarhie, ci valorizand un atu istoric pe care l-am fi avut la îndemână, e o carte pe care România nu a vrut s-o joace pur și simplu.

Rolul imaginii nemaipomenite a Maiestății Sale, Regele Mihai, o să înceapă de acum înainte, poate că ne vom hotărî să recuperăm istoric toate lucrurile astea, poate manualele noastre de istorie pentru copiii noștri o să arate altfel”.