VIDEO. Lecția de chimie: Câte E-uri are o banană

Data actualizării: 24.12.2017 22:24 Data publicării: 24.12.2017 22:20

Mulți oameni se tem de „chimicale” și se feresc de alimentele care conțin „E-uri”. Un chimist demonstrează însă că și în fructe precum bananele sau afinele se găsesc astfel de substanțe chimice.

Ați consuma monoxid de dihidrogen, dacă vi s-ar spune că altfel nu ați supraviețui? De fapt, este o „chimicală” cu care vă întâlniți în fiecare zi – H2O, adică apă.

La fel, ați mânca un aliment care conține E 460, E 306 (tocoferol), butanoat de metiletil, agent natural de afânare (etilenă), E 515? Ei bine, astfel de ingrediente se găsesc în banane. Iar tocoferol înseamnă, în limbajul de toate zilele, vitamina E.

Orice obiect pe care îl folosim, orice aliment, orice băutură – toate sunt formate din elemente chimice. Chiar și aerul pe care îl respirăm, chiar și corpul uman.

Un chimist australian, James Kennedy, a făcut un tabel al ingredientelor unor alimente naturale, demonstrând astfel că acestea conțin mai multe ingrediente decât cele create în laborator.

Este vorba despre fructe naturale, care nu conțin urme de pesticide, insecticide sau îngrășământ chimic. Din imaginea de mai jos puteti vedea că o banană conține nu mai puțin de șase E-uri și ingrediente cu denumiri îngrijorătoare. Iar printre denumirile „obișnuite” găsim cenușa.

În cazul afinelor, lucrurile sunt chiar mai amuzante. Printre ingrediente se află și „aerul proaspăt” - E941 (nitrogen), E948 (oxigen) și E290 (dioxid de carbon).

Afinele sunt considerate un „superaliment” pentru că au proprietăți antioxidante – date de E 163, sau antocianina.

James Kennedy a făcut și lista ingredientelor ananasului și căpșunilor. Pe lângă coloranți, aici găsim și conservanți – E 236 și E 296, și arome.

De altfel, arome găsim și în ouă. Printre acestea - formaldehidă și acetonă.

Chimistul subliniază și că multe substanțe potențial periculoase se găsesc în alimentația noastră, dar că acestea sunt prezente în doze mult prea mici pentru a fi dăunătoare.

James Kennedy încearcă să combată „chimiofobia”, care înseamnă teama sau dezgustul față de ceea ce este perceput a fi chimic. El pregătește și o carte pe această temă, pe care vrea să o publice anul acesta.