La puţin timp după ce a născut, Maria a fost diagnosticată cu o boală teribilă: cancer la sân. A început atunci un şir lung şi dureros de şedinţe de chimioterapie. Deşi medicaţia îşi făcea efectul, depresia în care intrase în urma bolii se adâncea în fiecare zi.
Pacientă: La sfârşit, după atâta chimioterapie, corpul meu începea să se vindece, se pregătea de operaţie, dar mi se îmbolnăvea sufletul şi mintea.
Salvarea, spune ea, a venit de la psihologul spitalului în care era internată.
Pacientă: Corpul mi-a fost salvat de echipa de medici şi sufletul mi-a fost salvat de psiholog. Pentru că atunci dumneaei mi-a dat putere să merg mai departe, să îmi vindec cicatricile din trecut şi să pornesc pe un alt drum, altfel decât fusesem în starea aceea bolnavă, dar totul prin credinţă şi rugăciune.
Rodica Tănase lucrează în cadrul Institutului Oncologic Fundeni de 20 de ani, iar de 7 ani este unul dintre cei doi psihologi care au grijă zilnic de pacienţii internaţi aici.
Rodica Tănase, psiholog clinician IOB: Uneori sunt într-o alertă, pentru că încerc să fac faţă şi încerc să respect cât se poate programările pe care le am în ziua respectivă, cu toate că nu reuşesc să fac acest lucru de fiecare dată.
Pacientă: Nu ştiu cum face faţă. Azi o întâlnesc şi e tot aşa între saloane sau folosind scările, pentru că liftul este mereu plin de pacienţi! O apreciez că face faţă şi o apreciez că ştie să salveze suflete!
Rodica Tănase, psiholog: Susţinerea psihologică a pacientului este importantă în toate etapele derulării tratamentelor, în toate etapele confruntării cu boala deoarece pot exista anumite blocaje emoţionale, însă cu cât acestea sunt îndepărtate mai repede, cu atât este mai bine pentru pacient.
Cu blândeţe şi răbdare, psihologul Rodica Tănase îşi ascultă fiecare pacient. Apoi îl ajută să găsească puterea de a înţelege boala şi de a lupta cu ea.
Rodica Tănase: Dacă pacienţii se confruntă cu un dezechilibru emoţional, atunci punându-le întrebarea vă rog să îmi spuneţi, unde vă doare şi arătaţi-mi concret care este suferinţa dumneavoastră, atunci ei îmi spun: „Eu nu mă confrunt cu o suferinţă fizică, dar am o altă suferință, pe care o simt în suflet”. Încerc să îi ajut pe pacienţi să facă deosebirea între suferinţa reală şi suferinţa concretă şi suferinţa pe care o pot simţi din punct de vedere emoţional şi psihologic.
Pacientă: Pe mine a reuşit să mă mobilizeze şi să mă facă să lupt cu boala. Să mă ridice de unde am picat şi să pot să văd altfel noul început. Eu pot să spun că m-am născut a două oară în momentul în care ai o mastectomie sau orice bolnav de cancer care supraviețuiește sau duce boală cum poate, vede lumea altfel.
Maria a fost norocoasă că a avut susţinerea unui terapeut. La nivel naţional sunt însă doar 30 de psihologi care lucrează în secţiile de oncologie, în timp ce numărul bolnavilor depăşeşte jumătate de milion.
Prof. dr. Florin Bădulescu, co-preşedinte Societatea Naţională de Oncologie Medicală din România: Din 2002-2003, sub ministrul de atunci, am făcut recomandările către toate centrele oncologice să aibă angajat psiholog pregătit în domeniu. Şi spitalul ăsta a ţinut cont de acea recomandare, are psiholog, dar e unul singur. Şi de multe ori nu mai are timp exact de bolnavii oncologici.
Pacientă: Cred că în primul rând în bolile de cancer se îmbolnăveşte mintea. Dacă am avea atâţia psihologi cât ar fi nevoie eu cred că toată lumea s-ar vindeca de cancer. Corpul nostru cred că ar putea să se mobilizeze şi să lupte mult mai mult.
Mulţi pacienţi pierd însă lupta cu boala, iar una dintre cauze este lipsa de specialişti.
Prof. dr. Florin Bădulescu: Înnebunesc că ţip eu la bolnav să vină la tratament, îl rog să trăiască, îl rog să trăiască! Îl rog să îl tratez ca în standardele de afară, iar el, psihic nu are fortă de a-şi dori viaţă!
Urmăriți în videoul de mai sus o discuție cu dr. Crista Darie, psihoterapeut - Hipnoza Eriksoniană și Tehnici de Relaxare, despre importanța psihoterapiei pentru bolnavii de cancer, dar și pentru familiile lor.