„Strabismul poate debuta chiar foarte devreme, până în vârsta de şase luni. În acest caz este vorba despre un strabism congenital. De asemenea, poate apărea mai târziu, în jurul vârstei de 2-3 ani, sau chiar tardiv, după vârsta de 7-8 ani.
Când debutează în primele luni de viaţă, strabismul reprezintă o urgenţă oftalmologică pentru că trebuie să depistăm cauza care a dus la apariţia afecţiunii. Trebuie efectuat un consult oftalmologic complet, cauza putând fi un obstacol în calea dezvoltării vederii, precum o pleopă căzută, o cataractă congenitală sau o tumoră oculară.
Strabismul presupune că axele ochilor nu sunt paralele, adică acei ochi crucişi. Ei pot devia spre nas, strabismul convergent, sau în afară, spre urechi, strabismul divergent, sau pe verticală, în sus sau în jos.
Cea mai frecventă cauză a strabismului o reprezintă viciile de refracţie, adică faptul că ochii nu văd clar şi fac în permanenţă un efort pentru a vedea clar, atât la distanţă, cât şi în aproape. Aceşti copii au nevoie să poarte ochelari pentru a trata strabismul.
În cazul netratării, cel mai mare risc este ochiul leneş, adică ambliopia, 50% dintre copiii cu strabism au ambliopie. Acuitatea vizuală se recuperează până la vârsta de 7 ani. Astfel că tratamentul trebuie început cât mai precoce.
Tratamentul constituie în primul rând prescrierea ochelarilor, majoritatea copiilor cu strabism trebuie să poarte ochelari întreaga zi. Apoi trebuie instituit tratamentul ambliopiei, adică acoperirea ochiului bun pentru a forţa ochiul slab să vadă cât mai bine. Regimul de acoperire este recomandat de către medic, un anumit de număr de ore pe zi, de zile pe săptămână. În cazul în care copilul nu acceptă această acoperire, se administrează nişte picături care se administrează în ochiul bun pentru a înceţoşa vederea şi pentru a forţa ochiul slab.
În anumite cazuri, după ce s-au epuizat toate metodele de tratament, dacă ochiul încă nu s-a vindecat, este necesară intervenţia chirurgicală.”