„Sunt dintr-o familie de medici, prima opțiune a fost mereu medicina. A doua a fost Dreptul, îmi pare rău că nu am putut face și această facultate, dar nu am mai avut timp, am ajuns director de spital destul de devreme”, a explicat Monica Pop, directorul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti.
„Spitalul este prima mea casă, acolo petrec cel mai mult timp, am făcut și zece gărzi pe lună. Sunt unul dintre puținii directori de spital care fac gărzi în continuare”, a subliniat ea.
„Meseria asta e greu de ales și e greu să te transpui în pielea cuiva care vrea să facă asta. Sunt două rațiuni: dăruirea, dorința de a vindeca, puțin element de senzațional. Cealaltă latură e una socială, sunt unii pe care îi trimite mama acolo. Aceste lucruri se departajează încă din facultate”, a explicat Monica Pop.
„Medicina noastră este la cele mai înalte cote, am întâlnit oameni absolut deosebiți. Am făcut stagiul de bază la Floreasca, este spitalul nostru de referință, am învățat multe acolo. Este deosebită meseria asta. Când faci un act medical, trebuie să fii detașat de celelalte dominante și să intri acolo numai cu ceea ce știi, fără a te gândi la alte probleme”, a adăugat ea.
„Sunt un om energic, în copilărie eram foarte neastâmpărată, greu de stăpânit, până la 12 ani am luat bătaie zilnic. Am învățat bine mereu, dar am fost mereu energică. De exemplu, când am născut am făcut cezariană dimineață și seara eram în curte. Așa este felul meu. Dacă cedezi e rău. Și susținerea morală e foarte importantă pentru un medic. Am avut susținere din partea familiei, a colegilor”, a subliniat Monica Pop.
„Suntem o mare familie în spital, m-am gândit mereu că, pentru ca omul să lucreze bine, trebuie să fie mulțumit, nu am avut niciodată pretenții absurde”, a mai spus ea.