În fumul de ţigară există în jur de 4000 de substanţe, dar substanţa care dă dependenţă este nicotina. Teodora Sârbu, psiholog clinician, a explicat ce se întâmplă exact în creier şi care este mecanismul prin care apare dependenţa.
„În momentul în care o persoană trage un fum dintr-o ţigară, în 5-6 secunde nicotina ajunge la creier. Mai exact, într-o parte a creierului care se numeşte zona de recompensă şi plăceri. În zona asta mai sunt şi alţi stimuli cum ar fi: ceva bun de mâncare sau o melodie plăcută, în principiu orice ne provoacă nouă plăcere pentru că nicotina favorizează secreţia de dopamină. Dopamina este hormonul plăcerii. Şi atunci, pe scurt, odată cu inhalarea fumului, corpul secretă dopamină şi evident apare plăcerea. Persoanele care nu fumează sau nu au fost fumătoare au nevoie de un anumit nivel de dopamină. Însă, în cazul fumătorilor standardele sunt mai ridicate, au nevoie de mai multă dopamină şi atunci pentru ei un nivel normal de dopamină reprezintă un deficit. Şi de aici, la început fumezi o ţigară, apoi un pachet, apoi două, pentru că în realitate am nevoie de mai mult, pentru că nevoia trebuie satisfăcută”, a explicat Teodora Sârbu.
Psihologul a spus că putem renunţa la fumat, însă şi acest lucru depinde de mai mulţi factori. Dacă vorbim de o dependenţă biologică adică dependenţă de nicotină, se apelează la tratamente medicamentoase pentru a înfrânge sevrajul, spune medicul. Dacă este vorba de o dependenţă psihologică, dacă nu o tratezi, te poţi reapuca de fumat şi după câţiva ani. Prin dependenţa psihologică înţelegem asocierea: ţigară-cafea, ţigară, nervi şamd.
Cel mai eficient este să intervenim pe ambele planuri, spune psihologul. „În cazul persoanelor cu nivel ridicat de dependenţă biologică e indicat şi medicaţie, şi psiholog”, a spus Teodora Sârbu.
Despre cum ne putem lăsa, Teodora Sârbu spune că nu trebuie să facem schimbări fără să avem beneficii. „Trebuie să analizăm care sunt motivele pentru care fumăm versus motivele pentru care vrem să renunţăm la fumat. Pasul 2: lista de situaţii şi contexte în care persoana fumează: la cafea, la nervi. Pasul 3: nevoia de condiţionare; de a trece prin toate situaţiile din listă fără ţigară. Ăsta e mesajul pe care îl dai minţii: că există viaţă fără ţigară”, a spus Teodora Sârbu, psiholog clinician.
Teodora Sârbu a explicat şi de ce unele persoane sunt mai predispuse la dependenţă. Aceasta a menţionat că există o predispoziţie genetică către dependenţă. „Deşi marea majoritate a adolescenţilor încearcă să fumeze, alţii nu. Ăsta e motivul pentru care unii renunţă uşor, iar alţii nu”, a conchis Teodora Sârbu.