Pentru a avea parte de un tratament complet, un pacient ar trebui să plătească aproape 200.000 de euro pe an. Hemofilia este o boală ereditară, iar bolnavii se confruntă cu hemoragii interne şi sângerări la nivelul încheieturilor şi muşchilor.
Nicolae Oniga luptă de mai bine de 60 de ani cu această boală.
„Mai mult de jumătate din anii mei de copil au fost petrecuţi în spital. Nu pot să merg mult pe jos, nu pot întinde piciorul corect, nici nu calc corect pe el, în felul acesta obosesc. Mă feresc de lovituri, pentru că orice lovitură îţi provoacă sângerare”, mărturisește acesta.
În România, încă sunt pacienţi care mor din cauza hemofiliei, în timp ce, în restul Europei, autorităţile au găsit soluţii pentru a le asigura tratament bolnavilor. În ţara noastră, pacienţii primesc ajutor abia când sângerează. Copiii sunt cei mai afectaţi. Ei ar putea duce o viaţă normală, dacă statul le-ar asigura tratament profilactic. Dar autorităţile le dau doar o pensie de handicap. Din cei aproape două mii de bolnavi, peste 80% au articulaţiile deformate şi nu mai pot merge. Statul alocă în jur de două doze de ser injectabil pentru bolnavii de hemofilie, dar pentru cei în stadiu avansat, acestea sunt insuficiente.
Bolnavii din România primesc de 17 ori mai puţin tratament decât cei din Suedia, de 14 ori mai puţin în comparaţie cu Ungaria şi de patru ori mai puţin în comparaţie cu Bulgaria. Bugetul alocat în acest an pentru programul naţional de hemofilie este de numai 9 milioane de euro, în timp ce suma minimă necesară ar trebui să fie de aproape 30 de milioane de euro.