Din|interior. Pariul medicilor întorși să profeseze acasă: în România se poate face medicină ca în străinătate
Într-o clinică din Iași, medicul Bogdan Doroftei pregătește nașterea unui bebeluș. Specialitatea lui este una rară pentru România: reproducere umană asistată. Sau fertilizare in vitro. Medicul tratează cuplurile cu probleme de fertilitate și le ajută să procreeze, chiar și atunci când acest lucru pare imposibil.
Bogdan Doroftei este o raritate în medicina românească și o excepție a fenomenului numit „exodul medicilor”. A lucrat și el în străinătate, dar s-a întors, cu gândul să facă ceva pentru România. Și chiar a făcut. Cu experiența stagiilor din Franța, Anglia și Irlanda, a deschis la Iași, cu fonduri europene, propria clinică pentru tratamentul infertilității. A visat-o la fel de performantă ca a străinilor, inspirat de ceea ce-l uimise la o clinică din afară.
„Da, profesional ai tot ce vrei. Un renumit producător de echipamente avea chiar sediu acolo, astfel încât unul din medici avea o operație mai complicată și spunea: am nevoie de o anumită pensă, vreau să o realizezi așa. Acestă pensă în mai puțin de două săptămâni apărea”, povestește doctorul Bogdan Doroftei.
Medicul ar fi putut rămâne în Franța, unde, după ce și-a încheiat stagiul, a primit oferte generoase, dar a refuzat. La fel cum a refuzat şi oferta de a rămâne în Irlanda.
„Mi-a propus să rămân și să mă trăinuiască, să mă formeze, astfel încât pe viitor poate să-mi predea ștafeta. Și a trebuit să refuz. Mi-am dat seama că ceea ce realizam acolo puteam realiza aici. Și atunci am zis că n-are rost să rămân în Dublin și să fac ceva ce-mi doresc să fac, când pot să fac în România, pot să fac acasă, pot să fiu primul care fac anumite chestii pentru prima oară. Cu siguranță va veni și răsplata financiară”, spune medicul.
Și, ferm convins că tot acasă va fi mai câștigat, a făcut un pariu cu el însuși.
„Putem să fim cel puțin la fel de buni ca cei din afară. Ăsta e pariul pe care l-am făcut eu cu mine și am hotărât să rămân aici”, afirmă cu siguranță Bogdan Doroftei.
S-a întors la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi, iar în anul 2009 a început construcţia unei clinici private, ajutat de o fostă pacientă. A vrut să pună la punct ceva unic pe piaţa medicală din România. După ce s-a luptat cu băncile și cu birocrația, într-un final a reuşit să acceseze fonduri europene şi să pună pe picioare o clinică atât de modernă, încât șefa unui laborator din Dublin s-a oferit să vină să-l ajute.
„A zis că, dacă nu avea copii în Irlanda, ar fi rămas aici”, își amintește el.
Iar medicul, cu entuziasmul lui, a reușit să doteze laboratoarele cu aparatura medicală revoluționară.
„Avem și un alt echipament care se cheamă embrioscop, care e unic în România în momentul de față și care reușește să monitorizeze creșterea embrionior din 20 în 20 de minute”, explică medicul.
Acest aparat reduce riscul de a avea gemeni sau tripleți, în cazul unei fertilizari in vitro.
În ultimii șapte ani, 15.000 de medici au plecat din țară și doar 500 s-au mai întors. Cu totul, din anii 90 și până astăzi, au plecat peste 20.000 de profesionisti, în educația cărora statul român a investit 3, 5 miliarde de euro.
„3,5 miliarde de euro care nu s-au întors sub nici o formă înapoi în România. Numai anul trecut, până la 1 noiembrie, 2.600 de medici au plecat din România și luna noiembrie și luna decembrie a fost o lună de vârf, cred că se va ajunge când vom centraliza aceste date aproape de cifra 3.000 de medici”, declară prof. Vasile Astărăstoae, președinte Colegiul Medicilor.
3.000 de specialişti înseamnă mai mult decât o generație, în condițiile în care România produce circa 2.600 de medici pe an.
Președintele Colegiul Medicilor, profesorul Vasile Astărăstoae, a ajuns la concluzia că majoritatea doctorilor nu pleacă pentru bani, ci pentru recunoaștere și carieră. Alții pleacă pe motiv că în România profesia nu mai este respectată.
Medicul Nicolas Iordan: Încerc să am grijă de pacientul român, în loc să am grijă de pacientul englez
Nicolas Iordan este medic urolog la Spitalul de Urgență din Slobozia. A lucrat în Marea Britanie un an și jumătate, în timpul rezidențiatului. S-a întors din... patriotism.
„Încerc să am grijă de pacientul român, în loc să am grijă de pacientul englez. M-am întors dintr-un loc elegant, dar sincer să fiu aș vrea să fac și eu ceva la mine în țară, nu? S-a investit în mine până la urmă, nu, în această țară. Sigur că sună așa, utopic, sau poate ireal, dar eu chiar îmi doresc să pot să realizez ceva la mine în țară”, spune Nicolas Iordan, medic urolog.
Și a realizat. A devenit primul medic urolog de la spitalul de urgenţă din Slobozia. Până să lucreze aici, pacienții cu probleme urologice erau trimiși la București pentru cea mai mica problemă.
Doctorul Iordan are un salariu de încadrare de 1.750 de lei. Abia cu gărzile reuşeşte să câştige 3.000 de lei. Adică la fel ca un simplu angajat de la Metrou. Dacă în România abia reuşeşte să se descurce, în Marea Britanie avea un salariu care-i permitea să ducă o viaţă confortabilă.
„Câștigam cam de zece ori mai mult decât salariul pe care-l aveam în rezidențiat. Comparativ cu salariul de acuma, nu știu, cred că de opt ori sau de nouă ori mai mult. Și m-am întors aici”, mai spune medicul.
Chiar şi aşa, tot reuşeşte să rămână optimist. De multe ori, ajunge să improvizeze pentru a-şi ajuta pacienţii, în condiţiile în care spitalul nu are bani nici măcar pentru mănuşi de examinare.
Atunci când spitalul rămâne fără calmante, cumpără de la farmacie, din propria sa leafa și le oferă pacienților.
Doctorul Iordan a lucrat doar la clinici şi în spitale elegante, în Marea Britanie. La Slobozia, însă, are un cabinet cât o cutie de chibrituri.
„Vara nu avem aer condiționat, iar iarna aici este oribil de frig. Nu avem caldură, ne îmbrăcăm puțin mai gros”, spune el.
În acelaşi spital, un etaj mai sus, lucrează un alt medic care s-a întors acasă. Dan Malincenco, chirurg.
Doctorul Dan Malincenco a plecat în Marea Britanie atunci când guvernanții au decis să închidă o parte din spitale, iar el risca să ajungă șomer. Spitalul din Hațeg, unde lucra de șapte ani, se afla pe lista unităților ce urmau sa fie desființate. Inițial, medicul și-a căutat de lucru tot în România.
„Varianta a doua a fost să-mi găsesc un loc la spitalul din Deva. Ei, credeți-mă că a fost mult mai simplu să ajung în Anglia decât să obțin această plecare către Spitalul Județean din Deva”, povestește dr. Dan Malincenco.
În Anglia, în schimb, și-a găsit de muncă foarte repede. La început a fost cucerit si uimit de ordinea din sistemul englez de sănătate.
După câteva luni, a descoperit însă că şi spitalele britanice au destule probleme.
„Se uită pe o agendă și zice: te opt opera peste două luni. Englezul nu comentează, englezul s-a născut în acest sistem. Ei, românilor de acolo nu le convine. Foarte mulți vin în România să-și rezolve problemele chirurgicale”, spune doctorul.
După nici un an de viață ordonată, l-a lovit dorul de România. De aceea s-a întors în ţară.
„Eu aveam nevoie de România. N-am simțit că România are nevoie de mine, România se descurcă foarte bine singură și cred că România s-ar descurca foarte bine și fără români”, consideră Dan Malincenco.
În spitalul din Slobozia şi-a învățat colegii să opereze cu laparoscopul. Până să sosească el, turnurile laparoscopice zăceau într-un depozit, fiindcă nimeni nu ştia să le folosească. O normalitate pentru care doctorul Malincenco a trudit şi a găsit soluţii acolo unde ne le mai vedea nimeni. În plus, a privit aberaţiile din sistem ca pe nişte provocări.
„Dacă îți vine la ora actuală un chirurg din altă parte, fie din Germania, Franța, Anglia, Polonia, și îi dai ac simplu și el să-și încarce ața, o să se uite un pic ciudat”, afirmă el.
Ucenicul „doctorului îngerilor”
Undeva, la subsol, Vasile Olaru, managerul spitalului din Slobozia şi chirurg pediatru, verifică proviziile primite de la sponsori și donatori.
Medicul Olaru a fost ucenicul celebrului profesor Pesamosca, supranumit „doctorul îngerilor”. Şi Vasile Olaru a primit oferte din afară, dar n-a acceptat niciodată. S-a simţit dator să rămână în România. Acum, de pildă, se luptă să facă rost de mâncare pentru pacienţii internați.
„Spitalul la ora actuală are conturile blocate, nu poate să cumpere absolut nimic”, spune Vasile Olaru, managerul spitalului din Slobozia.
Iar conturile se vor debloca doar atunci când spitalul își va plăti datoriile care se ridică la 5 miliarde de lei. Ca să-și poată hrăni pacienții, doctorul Olaru a înființat o fundație a spitalului, prin care primește donații.
Pe lista donatorilor se află zeci de firme și de persoane fizice. Unele oferă aparatură, altele, făină, ulei, orez, cereale și legume. Au umplut cămara spitalului, iar ajutoarele continuă să curgă.
„Nici eu nu mi-am imaginat că o să reușim să-i convingem. Prima oară am donat noi. Câte șapte milioane (700 de lei – n.r). Au început încet, încet, să ni se alăture alți donatori. O parte cu sume foarte mici, câte 40 de lei la fundație și primesc bonusuri din partea doctorilor care lucrează pentru fundație, o consultație”, povestește el.
Donatorii nu vin singuri. Îi sună chiar doctorul Olaru și îi roagă să ajute spitalul. Și așa, un succes l-a atras pe altul. Ca să valorifice făina, spitalul și-a deschis propria brutărie unde produce zilnic aproape 2.000 de chifle.
În beciul spitalului există o gospodărie întreagă adunată de doctorul Olaru. Ce nu primește gratuit, a învățat să cumpere foarte ieftin. Așa a strâns în beci tone de cartofi, morcovi și păstârnac. Toate, pentru pacienţi.
Și pentru aparatură medicală a negociat cu firmele, iar rezultatul l-a uimit chiar și pe el. Un om de afaceri a donat 300.000 de euro. Cu acești bani se renovează acum secția de cardiologie, se cumpără incubatoare, pijamale, lenjerii și multe altele.
Tot din cei 300.000 de euro s-a cumpărat un incubator pentru bebelușii prematuri. Și mai urmează.
„Este un incubator performant, să spunem la standardele europene actuale și l-am primit în vara aceasta, donație. Dacă nu, îi țineam într-un pătuț, cu vreo două sticle de apă caldă pe lângă ei”, spune Vasile Olaru.
„De ce să emigrăm? Aici, după părerea mea, îmi fac foarte bine meseria decât în altă parte”
În opinia sa, majoritatea medicilor care emigrează o fac fiindcă de multe ori în România nu mai ai au cu ce-şi trata pacienţii.
Multumită donaţiilor pe care le-a primit, spitalul funcţionează în continuare. Iar doctorul Olaru a demonstrat ca poţi reuşi, chiar şi atunci când totul pare imposibil.
„De ce să emigrăm? Păi acuma, sincer, în momentul actual, am foarte multă treabă. Aici, după părerea mea, îmi fac foarte bine meseria decât în altă parte”, consdieră managerul spitalului din Slobozia.
Şi profesorul Astărăstoae este optimist. Spune că reîntoarcerea medicilor este încă posibilă, dar cu o condiţie: „Să le creezi climatul să se întoarcă. Migraţia temporară este o mină de aur pentru sistemul de sănătate românesc. Pentru că el se duce, învaţă acolo, vine să aplice aici.”
El însuşi a vrut să dea un exemplu şi a ajutat la deschiderea primului centru de oncogenetică de la Iaşi. Și asta, după ce doi cercetători români întorşi din Franţa s-au plâns că n-au unde să aplice ce au învăţat în străinătate.
Cu doar 500 de medici întorşi nu se face primăvară în spitalele româneşti. Şi totuşi, contează.
„A venit numai prima rândunică, dar stolul cu păsări călătoare nu s-a reîntors. Când se vor întoarce în stol păsările călătoare, atuncea putem să spunem că sunt veşti bune. Acuma să spunem că există nişte muguri şi trebuie să încurajăm acest lucru”, susține Vasile Astărăstoae.
Unii îi privesc pe medicii întorşi ca pe nişte visători sau ca pe nişte inadaptați. Dar ei sunt speranța noastră că şi alţii le-ar putea urma exemplul. Şi se vor întoarce, nu ca să accepte sistemul bolnav, ci să-l schimbe, după puterea lor.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
