Mariana Răduţă este unul dintre românii care caută în magazine, doar produse româneşti.
În acest moment, pe eticheta oricărui produs lactat pe care îl găsim în magazine sunt inscripţionate următoarele informaţii: procentul de grăsime, ingredientele folosite, informaţiile nutriţionale, data de expirare, condiţiile de păstrare şi ţară în care respectivul aliment a fost produs.
Situaţia se va schimbă însă. La începutul acestei săptămâni a fost adoptată o nouă lege pentru etichetarea laptelui proaspăt şi a produselor lactate. Mai exact, pe etichete vor fi trecute şi alte informaţii, cum ar fi, de exemplu, ţara din care provine materia primă. De exemplu, dacă 1% din laptele folosit este importat din străinătate, atunci un produs nu poate fi vândut că fiind românesc. Legea se aplică doar în cazul lactatelor.
„Vorbim de produs natural românesc, care conţine în totalitate lapte ca materie prima. Dacă bagi înlocuitori lapte praf, nu mai poţi vorbi de produs natural şi vorbeşti de produs românesc făcut în totalitate cu lapte din România şi va scrie pe etichetă. Dacă are lapte din afară nu va mai scrie produs românesc", explică Nini Săpunaru, preşedintele Comisiei pentru Agricultură a Camerei Deputaţilor.
În rândul cumpărătorilor părerile sunt împărţite.
„Produsele din lapte românesc sunt clar mult mai bune. Faptul că s-ar mai adaugă ceva pe eticheta nu ştiu cât de mult mi-ar schimbă deciziile,” zice un consumator.
Deşi pare o iniţiativă care va încuraja consumul de produse româneşti, producătorii din industria laptelui susţin că legea este imposibil de aplicat.
„Deci dacă eu iau lapte pentru centru de colectare cu 500 de mici fermieri, eu trebuie să îi trec pe cei 500 pe etichetă. Nume şi adresă.. şi mă gândesc de ce nu mi-au cerut şi locaţia din GPS. Eu îi trec pe toţi 500 pe etichetă, să zicem că unuia îi moare vaca. Eu trebuie să schimb ambalajele la cei 500,” spune Dorin Cojocaru, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui.
În acest caz, procesatorul de lactate trebuie să schimbe ambalajele. Lucru care nu se poate face de pe o zi pe alta şi care se traduce în costuri de ordinul milioanelor de euro. Aceasta ar duce la dispariţia micilor ferme, pentru că marii procesatori ar cumpăra lapte doar de la fermele mari. În plus, legea nu se aplică şi producătorilor din afara ţării.
„Eu pot să fac o fabrică la Ruse, la Szeghed şi să iau să zicem 10% lapte din România, să scriu pe produs produs românesc şi să îl vând pe piaţă din România produs românesc. Cine mă verifică????” adaugă Dorin Cojocaru.
În plus, legea spune că producătorii vor trebui să treacă pe etichetă şi procentul de lapte praf.
„Procesatorii nu vor mai cumpăra surplusul de lapte, pentru că laptele praf nu e natural, aşa spune legea. Deci eu preconizez că foarte multe gospodării ale populaţiei, dintre cele 640.000 cu 1-2 vaci care vindeau laptele în centrele de colectare vor rămâne fără beneficiar la lapte,” mai spune Dorin Cojocaru.
În plus, laptele praf este folosit pentru a păstra neschimbat procentajul de proteine de pe ambalaj. Asta deoarece cantitatea de proteine din laptele crud diferă în funcţie de anotimp şi de alimentaţia animalelor. Procentul exact inscripţionat îi ajută de exemplu pe bolnavii cronici.
„Excesul de proteine, ştim că laptele trebuie să aibă 3-4% proteine, laptele natural. Dacă i se adaugă un aditiv care conţine proteine şi ajunge la 8.8.5 atunci poate fi toxic pt pacienţii cu boală cronică de rinichi la care aportul proteic trebuie redus pt pacienţii cu boală cronică de ficat, la care aportul proteic trebuie teoretic redus, deci trebuie să fim atenţi la etichete să citim ce scrie pe ea şi să avem un feedback de la mediul nutriţionist,” precizează prof. dr. Cristian Serafinceanu, preşedintele societăţii române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.
Potrivit legii, dacă producătorii nu respectă cantităţile de lapte praf inscripţionate pe ambalaj, pot fi amendaţi cu până la 25.000 de lei şi cu retragerea autorizaţiei de funcţionare pentru 6 luni. Legea ar putea fi aplicată din toamnă.