Copiii cu deficienţe de auz aşteaptă ani de zile protezele auditive
Teo are un an şi 6 luni şi nu aude. Părinţii au fost cei care şi-au dat seama că băiatul are o problemă.
„Am observat cam la două luni şi jumătate, trei luni, că nu reacţiona la niciun fel de zgomot, noi trânteam prin casă, suna telefonul, interfonul, el nu reacţiona în niciun fel. Ne-am dus la un medic neurolog care într-un sfert de oră mi-a spus că este surd, chior şi retardat”, a spus Mădălina Bracaci, mama copilului.
Aşa au început drumurile la mai multe spitale şi clinici din ţară. Niciun doctor nu a ştiut să le dea un diagnostic exact. La vârsta de patru ani, copilul a fost diagnosticat în Italia cu hipoacuzie profundă bilaterală, ceea ce înseamnă o pierdere de 90-95 decibeli.
Prima soluţie oferită de medicii italieni a fost o proteză auditivă. Următorul pas pentru ca Teo să devină un copil normal ar fi implantarea unor dispozitive care să îl ajute să audă. De aceleaşi soluţii au nevoie şi cei aproape 300 de copii care se nasc anual cu deficienţe de auz. Iar pruncii trebuie să îşi aştepte rândul ani de zile, în funcţie de bugetul statului.
„Pentru anumiţi pacienţi, cum ar fi copiii, ar trebui să se folosească două implante, dat fiind că ei au o speranţă de viaţă mult mai lungă şi atunci au nevoie de acest ajutor pentru recuperarea auditivă”, a declarat medicul Gheorghe Dan Cristian.
Anul trecut, bugetul alocat de stat pentru programele de tratare a surdităţii a fost de aproape opt milioane de lei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
