„Întreaga mea viaţă am fost atât de îngrozit de ALS, pentru că e o boală care mi-a afectat familia. Bunica a avut-o. Mi-a fost ca o a doua mamă. Mama a fost diagnosticată când eu eram la liceu, iar acum cinci luni am fost diagnosticat şi eu, la 26 de ani. ALS mă sperie atât de tare, nici nu vă puteţi imagina. Urăsc să vorbesc despre asta. Urăsc! Probabil că de aceea nimeni nu vorbeşte despre boală. Pentru că e o adevărată provocare să priveşti, să vezi oameni. Nimeni nu vrea să vadă un om deprimat, care e pe moarte, care mai are de trăit între doi şi cinci ani. Nu vor să vorbească despre asta, pentru că nu vor să-şi strice ziua”, a spus Anthony Carbajal, diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică.
Acum mâinile mele au început să fie slăbite. Am probleme când îmi conduc maşina, să-mi închei nasturii la cămaşă. În cele din urmă, nu-mi voi mai putea folosi mâinile deloc. În cele din urmă, nu voi mai putea merge, nu voi mai putea vorbi sau respira fără ajutor. Şi acesta este adevărul despre ceea ce înseamnă ASL.