„Forma localizată de boală este caracterizată prin transpiraţia abundentă la nivel axilar, palme, plante, frunte. Există descrisă şi o formă generalizată ce cuprinde aproape în întregime corpul. Pacientul cu hiperhidroză descrie prezenţa transpiraţiei excesive, cu aspect „ud” al zonei sau zonelor, implicând frecvent şi vestimentaţia, uneori palid. Acuzele de ordin subiectiv, discomfortul fizic creat, ce expune expune persoană afectată unui stres emoţional, sunt cele care aduc pacientul la medic. Toate aceste lucruri conduc la alterarea deopotrivă a activităţii ocupaţionale, profesionale dar şi a celei zilnice, de rutină”, explică dr. Amalia-Elena Anghel, medic specialist dermatovenerologie.
Cauzele transpirației excesive Frecvent sunt idiopatice, adică fără cauza exact precizată, dar poate apărea în anumite boli sau consecință a consumului anumitor medicamente.
Această patologie nu este datorată unor modificări obiective ale glandelor sudoripare din zonele afectate ci unei hiperfuncții a acestora, mai evidentă cu ocazia stimulilor declanșatori ai transpirației, precum căldura și emoțiile. Cel mai frecvent implicate în declanșarea excesului sudoral sunt emoțiile pozitive sau negative, cum ar fi anxietatea, furia, frica, încântarea, sau chiar stresul generalizat, spune medicul.
„În această boală, diagnosticul se stabilește anamnestic, în urma discuției cu pacientul, și prin examinarea clinică directă a zonei afectate. În scop diagnostic, dar și pentru inițierea terapiei, se determină o harță sudorală, de culoare neagră, după tratarea zonei cu iod și pudră de talc”, afirmă dr. Amalia-Elena Anghel.
Cum se tratează transpirația excesivă
În tratamentul acestei probleme s-au încercat, de-a lungul timpului, mai multe terapii locale, în principal utilizând clorură aluminiu dar cu o ameliorare nu foarte importantă şi deloc susţinută, susține medicul.
„O atitudine teraputică importantă cu o reducere marcantă o reprezintă tratamentul local cu toxină botulinică, hipersudorația reducându-se până la dispariție. Efectul local al acesteia este reprezentat de reducerea eliberării acetilcolinei din terminațiile nervoase simpatice ce deservesc glandele sudoripare. Injectarea se realizează direct la nivelul zonei cu probleme, axilar, plamar sau plantar”, mai spune medicul.
Pacientul resimte o minimă durere la injectare dar care poate fi combătută prin metode de anestezie locală cu gheață sau anestezice topice.
Efectul durează cu o medie de șase luni, tratamentul necesitând a fi repetat.
Reacțiile adverse sunt inexistente la injectarea efectuată de personal medical calificat, afirmă dr. Amalia-Elena Anghel.