Boala parodontală: Cum se diagnostichează şi ce presupune tratamentul

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Cauza principală o reprezintă bacteriile aflate în şanţul dintre dinte şi gingie, precum şi un răspuns exagerat al organismului la infecţie. Bacteriile produc resorbţia osului ce susţine dintele, care, la rândul său, "trage" gingia după el, dezgolind rădăcina dintelui şi mobilizându-l, ducând în cele din urmă la pierderea lui.

Prezenţa tartrului, a obturaţiilor (plombelor) sau lucrărilor incorecte şi a aparatelor ortodontice pot favoriza apariţia bolilor parodontale. De asemeni, unele medicamente (antiepilepticele, medicaţia pentru cardiaci, anticoncepţionalele) pot să influenţeze starea gingiei.

De obicei, problemele debutează printr-o formă superficială (gingivita), când încă nu este afectat osul ce susţine dintele. Gingivita se manifestă prin sângerări ce apar la periaj sau spontan, miros urât al gurii, uneori dureri sau mâncărimi ale gingiilor. În acest moment, boala este reversibilă, putând fi tratată complet prin detartraj şi o îmbunătăţire a igienei orale.

Tratamentul constă într-o curăţare profundă a spaţiilor formate între dinte şi gingie (pungi), sub anestezie locală, fie cu instrumente ultrasonice şi manuale, fie prin intervenţii chirurgicale. În cadrul intervenţiilor chirurgicale, pierderea de os se poate compensa prin adăugare de substituenţi de os sau chiar de substanţe ce conţin celule formatoare de os. La fel, piederea gingiei poate fi tratată prin adăugare de gingie din apropiere.