Emoțiile care ne îngrașă. Provocările societății moderne pe care românii le „trateaza” cu mâncare

Data publicării:
mancat compulsiv dulciuri
FOTO: Shutterstock

După 15 ani de luptă cu obezitatea, zeci de cure de slăbire şi o operaţie bariatrică, psihoterapeutul Cristina Fedorovici şi-a găsit echilibrul. Mai mult, s-a specializat în tratamentul obezității și al tulburărilor de comportament alimentar pentru a ajuta și alți oameni să înţeleagă ce este în spatele mâncatului emoţional.

„Când avem niște emoții negative foarte puternice ne liniștim cu ceva bun de mâncare”, spune Cristina Fedorovici, psihoterapeut specializat în tratamentul obezităţii şi al tulburărilor de comportament.

„Încercam să înlocuiesc problemele cu mâncarea. Multă și din toate. Orice. În momentele alea nu ții cont de nimic. Te simți și tu bine, în sfârșit”, afirmă Ana-Maria Mișu.

„Asta era refugiul. Era fără limită. Era pâna când simțeam că mi-a trecut stresul”, afirmă Mirela Pană.

Stres, nesiguranța zilei de mâine, nefericire și neîmplinire. Sunt provocările societății moderne pe care mulți dintre noi le „trateaza” cu mâncare, de cele mai multe ori ieftină și procesată. Alimentele nu mai sunt hrana noastră cea de toate zilele, consumată în liniște și pace, ci alinare și drog.

„De fapt alimentaţia e o automedicaţie pe care o luăm după ureche, în urma unor frustrări. Aceste frustrări trec dincolo de capacitatea mea de a mă controla şi atunci nu pot vorbi despre o persoană care se alimentează, ci vorbesc despre o persoană care îşi trăieşte frustrările consumând alimente dacă ne alimentăm compulsiv-obsesiv putem dezvolta o serie de tulburări de comportament alimentar”, spune Constantin Cornea, psihoterapeut.

„Ca să ajungi la obezitate cu siguranţă vorbim şi de un mâncat compulsiv, pentru că dacă ar fi acele probleme de sănătate şi mâncare procesată şi sedentarism, ai lua în greutate, dar nu ai lua 20,30, 50,100 peste greutatea ta normală”, spune Cristina Fedorovici, psihoterapeut specializat în tratamentul obezităţii şi al tulburărilor de comportament.

„Cel mai frecvent este nevoia de afecțiune. Mâncam atunci când nu avem suficienta afecțiune de la cei importanți pentru noi”, afirmă Cristina Fedorovici, psihoterapeut specializat în tratamentul obezităţii şi al tulburărilor de comportament.

A simțit-o pe pielea ei Cristina Fedorovici. Tânăra a luptat toată copilăria cu kilogramele în plus și cu frustrările care vin la pachet cu obezitatea. Prima cură de slăbire a ținut-o la doar 10 ani. Au urmat apoi zeci de diete fără niciun rezultat. Așa a ajuns la chirurgia bariatrică, mai exact la operația de micșorare a stomacului.

„Eram cam disperată. Încercasem tot ce știam. La un moment dat mă blocam și nu mai reușeam să ies de acolo”, mărturisește Cristina Fedorovici, psihoterapeut specializat în tratamentul obezităţii şi al tulburărilor de comportament.

După ce a slăbit, Cristina și-a schimbat și meseria. A renunțat la postul pe care îl avea într-o firmă de recrutare pentru cel de psiholog, iar astăzi este psihoterapeut specializat în tratamentul obezitații și al tulburarilor de comportament alimentar. Tânăra a creat chiar un grup de suport pe o rețea de socializare, unde sunt înscriși peste 3.500 de pacienți. În plus, se întâlnește periodic cu cei care îi cer ajutorul.

„Vin fie cei care urmează să se opereze, fie cei care deja s-au operat. Sunt și pacienți operați de curând și pacienți care s-au reîngrășat după operația bariatrică. Ai nevoie de suport psihologic. Dacă o viață ai fost obez este destul de dificil și după ce ai slăbit și ești normoponderal să te simți bine cu tine”, adaugă Cristina Fedorovici.

Mirela Pană a avut 158 de kilograme până în 2014, când a decis să facă operația bariatrică. După ce a ajuns la kilogramele dorite, și-a dat seama că emoțiile sunt cele care o făceau să mănânce compulsiv. Așa a intrat în grupul de terapie creat de Cristina.

„Este foarte greu să aduci la suprafaţă. Trebuie să laşi mult de la tine mai ales dacă eşti tipul de persoană cum sunt eu şi să recunoşti: da, frate, mâncarea este problema mea şi o să fie toată viaţa pentru că nu se vindecă. Este doar de voinţă şi cum ştii tu să îţi controlezi emoţiile şi să ştii că mâncarea nu e refugiu şi nici rezolvarea”, explică Mirela Pană.

Ana-Maria Mișu face și ea parte din grup. Deși a slăbit, luptă zilnic să nu se întoarcă de unde a plecat. Tânăra face inclusiv ședințe individuale de terapie prin hipnoză.

Hipnoza ne ajută să ajungem acolo și să rezolvăm pentru totdeauna problemele acestea emoționale legate de mâncare pentru că noi tot obezi vom rămâne, din păcate”, spune Ana-Maria Mișu.

Specialiştii spun că este important ca persoanele care se confruntă cu astfel de probleme să recunoască această dependenţă şi să ceară ajutor. Statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sunt sumbre. Până în anul 2030, peste 90% din populaţia Europei va fi supraponderală.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri
Playtech
Ciocolata Dubai, luxul care ascunde un mare fâs-tic. Ingredientele surpriză care îi păcălesc pe consumatori
Digi FM
ALEGERI ÎN SUA 2024. Cine va controla Congresul
Pro FM
Selena Gomez reacționează după noile critici legate de silueta sa: Nu-mi pasă că nu sunt subțire băț
Film Now
Christian Bale, asul transformărilor, uimește din nou. Acum cu tatuaje și cicatrici pe față, în rolul lui...
Adevarul
Nazistul care s-a revoltat împotriva cruzimii. Povestea adevărată a lui Oskar Schindler, salvatorul evreilor
Newsweek
Care pensionari NU iau bani în plus la pensie la indexarea din 1 ianuarie? Știm ce meserie au avut
Digi FM
Un român, văduv și tatăl a doi copii, mort în inundațiile din Spania. Fratele lui i-a găsit trupul fără...
Digi World
O asistentă a dezvăluit cele mai comune regrete pe care le aveau pacienții aflați pe patul de moarte
Digi Animal World
Aricii din Europa, incluşi pe „lista roşie” cu specii „potenţial ameninţate cu dispariţia”. „Oamenii sunt cei...
Film Now
Samuel L. Jackson are o clauză specială în fiecare contract de film pe care-l semnează. Cerința actorului
UTV
Theo Rose a povestit ce s-a intamplat dupa despartirea de Alex Leonte. „Imi venea sa ies afara sa urlu”