Alain Delon, o legendă a cinematografiei franceze, a murit duminică la vârsta de 88 de ani. Facem o retrospectivă a zece dintre filmele pe care actorul trebuie neapărat să le vedeți, de la „Samouraï” la „La Piscine” și „Le Cercle rouge”, scrie AlloCine.
Cinematografia franceză este în doliu. Alain Delon, o legendă a cinematografiei franceze, a murit duminică, 18 august, la vârsta de 88 de ani. Cu această ocazie tristă, ne uităm la zece dintre cele mai bune filme ale actorului.
Borsalino (1970)
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Aducerea împreună a lui Alain Delon și Jean-Paul Belmondo a fost o mișcare îndrăzneață! La acea vreme erau vedete de box-office, fiecare urmărind cariera celuilalt, dar cei doi nu erau într-o relație prea grozavă. Povestea este cea a lui François Capella și Roch Siffredi, doi escroci din lumea interlopă din Marsilia anilor '20, care își unesc forțele pentru a cuceri orașul. Desigur, nu totul merge conform planului.
“Borsalino” este influențat vizual de primele filme ale Noului Hollywood, precum “Bonnie și Clyde” sau “Butch Cassidy”, iar cei doi actori aflați la apogeul faimei lor respective aduc carisma necesară pentru a da filmului întreaga sa amploare. O continuare a fost făcută în 1974, din nou regizată de Deray și cu Alain Delon, „Borsalino & Co”.
Cercul roșu (1970)
Abia eliberat din închisoare, un mafiot pune la cale un jaf fabulos cu ajutorul unui gangster evadat și al unui fost polițist alcoolic. Jaful reușește. Speriat de mărimea prăzii, decid să meargă la un specialist. Acest specialist este nimeni altul decât comisarul însărcinat cu ancheta…
Alain Delon. Yves Montand. (André) Bourvil în unul dintre ultimele sale roluri. Gian Maria Volonte.
Primul lucru care te frapează este distribuția din Cercle rouge. Una dintre cele mai impresionante din istoria cinematografiei franceze, mai mult pentru calitatea ei decât pentru cantitatea ei. Și ca să fie și mai rău, actorii sunt regizați de Jean-Pierre Melville.
Aflat la apogeu după “Le Deuxième souffle”, “Le Samouraï” și “L'Armée des ombres”, regizorul adaugă un nou diamant filmografiei sale cu acest film în care urmărim un joc de-a șoarecele și pisica între un comisar și un trio de gangsteri pe punctul de a realiza jaful secolului.
Ghepardul (1963)
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Italia, 1960. Nobilimea este în declin în favoarea unei noi clase sociale burgheze formată din proprietari de terenuri. În timpul unei reședințe de vară la Donnafugata, Don Salina (Burt Lancaster) reflectă melancolic asupra schimbărilor actuale și asupra locului său în această nouă societate. O nouă colaborare între Luchino Visconti și Alain Delon după “Rocco și frații săi”, “Le Guépard” este o capodoperă, o felie de istorie italiană și un portret de familie remarcabil.
Încă la început de drum, dar impulsionat de performanțele sale din “Plein soleil” și “Rocco et ses frères”, Delon joacă rolul nepotului lui Don Salina, care s-a alăturat garibaldinilor și s-a îndrăgostit de personajele f[cute de Lucilla Morlacchi și apoi de Claudia Cardinale.
Clanul sicilienilor (1969)
Încă un film polițist din școala veche, cu o distribușie de zile mari. Capturat de polițiștii francezi, Roger Sartet (Alain Delon), un gangster cu multiple legături în lumea interlopă, e ajutat să evadeze de către mafia siciliană condusă de Vitorio Manalese (Jean Gabin). Motivul: Roger trebuie să îi ajute la furtul unor bijuterii expuse la Roma. Dar lucrurile se complică și Roger se trezește prins între comploturile mafiote și neiertătoarea justiție.
Regia este semnată de Henri Verneuil.
Domnul Klein (1976)
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
În timpul ocupației germane din Paris, Robert Klein, un alsacian care cumpără opere de artă la prețuri mici, primește din întâmplare un exemplar (transmis pe numele său) al ziarului „Les Informations juives”, editat doar pe bază de abonament. El descoperă curând că un omonim evreu îi folosește numele și decide să urmeze pista care îl va conduce la acest străin…
Este destul de uimitor că Monsieur Klein, probabil cel mai mare film francez despre zilele întunecate ale Franței de la Vichy, ar trebui să fie regizat de un american. În acest caz, Joseph Losey. Evocând razia de la Vel d'Hiv, organizată pe 16 și 17 iulie 1942 de poliția franceză, filmul este o operă politică extrem de angajată și kafkiană, dezvăluind mașinăria distructivă a unei administrații care strivea oamenii.
Ținut la distanță de Alain Delon, care l-a și produs, filmul a fost un mare eșec de box-office. Ceea ce a fost foarte dureros pentru actorul-producător, care nu a obținut niciun premiu, nici măcar la Cannes. O nedreptate crudă, pe care timpul a anulat-o din fericire: „Monsieur Klein” este unul dintre cele mai mari roluri ale lui Delon.
La Piscine (1969)
Jean-Paul și Marianne sunt un cuplu ideal, trăind fericiți în vila lor din Saint-Tropez, până în ziua în care Harry sosește la brațul fiicei sale, incendiara Pénélope. Fost amant al lui Marianne, bărbatul le tulbură viața liniștită. Tensiunea crește.
Lansat în anul erotic 1969, “La Piscine”, pe muzica lui Michel Legrand, este fără îndoială unul dintre cele mai tulburătoare filme din cariera lui Delon, atât prin subiect, cât și prin tratament. Dar și pentru senzualitatea care emană din cuplul pe care îl formează cu Romy Schneider.
Chiar și astăzi, farmecul încă funcționează și este imposibil să nu fii fascinat de acest balet al iubirii dintre patru oameni, bogat în cuvinte nespuse și tăceri, cu o atmosferă care devine tot mai opresivă cu fiecare minut care trece. Deranjant, pervers, tulburător pe alocuri, acest thriller sub forma unei întâlniri cu ușile închise cu siguranță nu a îmbătrânit deloc.
Este greu să nu menționăm duo-ul Delon/Schneider... În rolul unui cuplu burghez plictisit ale cărui vieți cotidiene sunt date peste cap, ei radiază literalmente din ecran, amplificați de regia lui Jacques Deray.
Este un spectacol cu atât mai fascinant cu cât cele două vedete, aflate aici la apogeul frumuseții lor, formau un cuplu urban de cinci ani înainte de filmare. O vizionare obligatorie.
În plin soare (1960)
În 1960, Alain Delon a devenit un star. Filmul care l-a catapultat în lumina reflectoarelor? Thrillerul “Plein Soleil” al lui René Clément, în care îl interpretează pe Tom Ripley, însărcinat de un miliardar american să-l aducă la San Francisco pe fiul său Philippe, care petrece o vacanță excesiv de lungă în Italia cu amanta sa, Marge. Tom intră în intimitatea cuplului și devine omul de serviciu al lui Philippe, pe care îl implică în toate aventurile sale fără a înceta să-l disprețuiască.
În “Plein soleil”, Alain Delon, care interpretează personajul creat de romanciera Patricia Highsmith în 1955, luminează literalmente ecranul. Farmecul său veninos, sub soarele strălucitor al Italiei, este în slujba unei povești întunecate despre dorință și crimă. Este imposibil să nu fii fascinat de magnetismul actorului…
După acest film, care a vândut peste 2,4 milioane de bilete în cinematografele din Franța, cariera lui Alain Delon a cunoscut un adevărat avânt în anii 1960. De la Luchino Visconti la Henri Verneuil și Jean-Pierre Melville, actorul a continuat să lucreze cu o mulțime de regizori renumiți.
Rocco și frații săi (1960)
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Aflată într-o situație de sărăcie extremă ca urmare a morții soțului ei, Rosaria părăsește Calabria împreună cu copiii ei pentru a locui la Milano. Acolo se întâlnește cu fiul ei mai mare, Vincenzo, și se mută într-o mahala. Este momentul în care doi dintre fiii ei, Rocco și Simone, dezvoltă o pasiune pentru box și încep să încerce să trăiască din asta.
Rocco și frații săi, cel de-al șaselea lungmetraj al lui Luchino Visconti, este o tragedie greacă centrată pe destrămarea unei familii (o temă dragă cineastului), reunind alchimia mult prea rară a unui scenariu bine scris, actori remarcabili, cinematografie sublimă și compoziție impecabilă.
Laleaua neagră (1964)
Un succes de public din 1964, "Laleaua neagră" este un film de capă și spadă.
Paris, înainte de izbucnirea Revoluției din 1789. Guillaume de Saint-Preux, om cinic, crud și egoist, profitând de atmosfera furtunoasă, dar și confuză din țară, pradă nobilimea, sub numele de Laleaua Neagră. Guillaume se ascunde sub titlul nobiliar și întreține relații amicale cu marchizul de Vigogne, a cărui soție îi este amanta. Intuind adevărată identitate a lui Guillaume, generalul de poliție La Mouche ii întinde o cursa. În lupta, Guillaume este rănit, la obraz. Șeful poliției speră că, la recepția de a două zi, să poată deconspira indentitatea Lalelei Negre. Dar vicleanul Guillaume apelează la fratele sau geamăn – Julien. Asemănarea fizică a celor doi este perfectă, numai că Julien este un tânăr romantic, fermecător, animat de idei revoluționare. Când înțelege ce urmărește fratele sau, Julien devine Laleaua Neagră, însă un justițiar adevărat, care va ajută la reușită revoluției, susținut de Caroline, frumoasă lui iubita.
Regia îi aparține lui Christian-Jaque, iar în rolul frumoasei îndrăgostite o întâlnim pe Virna Lisi.
Samuraiul (1967)
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Jeff Costello, cunoscut sub numele de Samurai, este un asasin plătit. În timp ce părăsește biroul în care zace cadavrul lui Martey, ultima sa țintă, se întâlnește cu pianista clubului, Valérie. În ciuda unui alibi bun, acesta este suspectat de crimă de către comisarul de investigații. Când este interogată, pianista se preface că nu îl recunoaște. Eliberat, Jeff încearcă să înțeleagă de ce tânăra femeie a făcut ceea ce a făcut.
„Nu există singurătate mai profundă decât cea a samurailor. Cu excepția celei a unui tigru în junglă...” Preluat din Cartea Bushido, acest citat deschide capodopera lui Melville. Această fiară vânată, lucioasă, elegantă, mereu în alertă, are trăsăturile lui Alain Delon, care își găsește aici unul dintre cele mai mari roluri ale sale, întruchipând fără îndoială chintesența asasinului plătit.
Samuraiul este un reper pentru mulți cineaști, printre care John Woo și compatriotul său Johnnie To, Jim Jarmusch, Martin Scorsese, Quentin Tarantino, Joel Coen și Michael Mann, pentru a numi doar câțiva. Cu toate acestea, deși acești cineaști nu ezită să preia motivele filmului lui Melville, ei folosesc principii regizorale radical opuse. Stilul lui Melville, pe de altă parte, este o odă a purității, asemănătoare tipăriturilor japoneze. Admirabil.
Editor : Sebastian Eduard
