Exclusiv Andrei Baciu, secretar de stat în Ministerul Sănătății, despre ce s-ar întâmpla cu spitalele din București la cutremur
Andrei Baciu, Secretar de Stat în Ministerul Sănătății, a fost invitat la Interviurile Digi24.ro, unde a răspuns la întrebările jurnalistului Alexandru Rotaru.
- Care este planul României în cazul unui astfel de cataclism? Toate sunt gestionate de DSU. Există un plan de răspuns la cutremur. Prevede desfășurarea tuturor resurselor necesare pentru asistență și victime.
- Câte dintre spitalele din România ar supraviețui unui cutremur de peste 7,4 grade pe scara Richter? Prima este ceea ce se poate face din punct de vedere operativ și mai este vorba de infrastructura spitalicească.
- Câte spitale au fost expertizate tehnic, câte s-ar prăbuși? Mare parte din ele sunt construite în anii 60-70. Nu toate locațiile de astăzi ale spitalelor nu au fost destinate spitalelor de atunci. Depinde dacă au fost sau nu renovate sau cum au fost păstrate. Institutul Clinic Fundeni este poate și un exemplu bun care vă răspunde cumva la această întrebare. Vorbim de realitatea de astăzi. Intenția nu este de a ascunde, ci de a găsi soluții. Astfel, dacă există puncte cu un anumit risc, există în sistemul de sănătate. În cazul nostru vorbim de Institutul Clinic Fundeni pe de o parte și de Institutul Național de Urgențe Cardiovasculare C.C. Iliescu. Acestea funcționează în două clădiri vechi. O clădire a fost reamenajată și ranforsată undeva în anii 2000 și este suficient de solidă iar cealaltă nu a beneficiat de amenajările necesare. Cele două instituții au căutat soluții. Pentru Institutul de Boli Cardiovasculare, acesta are de câțiva ani deja de finalizat un soi de plan de fezabilitate. Pentru a nu-și mai desfășura activitatea astfel, este aprobat în lista care va fi finalizată în curând cu finanțare din PNRR, astfel că pentru acest institut se va construi o clădire nouă.
- Asta pentru că dacă mâine ar fi un cutremur, Fundeniul ar cădea. Asta pentru că există clădiri care au beneficiat de reparații și ranforsări structurale și e o varietate foarte mare de situații. Sunt foarte puține clădiri noi. Realitatea de acum nu este foarte diferită ca realitatea de acum 5 ani, 10 ani, 20 ani, 30 de ani. Cu o singură diferență, realitatea de peste cinci ani va fi diferită? De ce? Pentru că se injectează sume aproape fără precedent în infrastructura de sănătate. Nu sunt chestiuni care se vor întâmpla nu știu când. Au termene foarte clare de finalizare. Proiectele ar trebui să fie gata în 3 ani. Totul trebuie să fie gata, altfel nu vei putea să-ți rambursezi banii din fonduri europene.
- Câte spitale ar putea să se prăbușească în cazul unui seism major în România? Situația variază foarte mult, în funcție de când a fost construită clădire, tipul, dacă sunt renovări, dacă sunt tot felul de soluții tehnice pentru ranforsarea clădirilor acolo unde era nevoie. Va trebui la un moment dat să găsești soluții pentru a construi și spitale noi. N-o să poți la nesfârșit să ranforsezi clădiri care au fost construite...și să nu vii cu infrastructură nouă. Riscul de a avea cutremur este similar, și azi, și acum zece ani, și peste zece ani. Important este ce faci. Lucrurile astea se întâmplă real. Este această listă de 27 de spitale care vor fi construite sau de la zero sau vor fi renovate sau dotate. Pledoaria mea este pentru eforturile care se fac ca situația în 3 ani, 5 ani să fie semnificativ mai bune decât ceea ce este acum.
- Spunea Curtea de Conturi într-un raport din 2022 că o treime din spitalele din București ar putea fi afectate puternic și chiar grav avariate, chiar s-ar putea prăbuși. Ce date aveți? Sunt două tipuri de chestii pe care poți să le faci. Dacă e să te uiți din punct de vedere strict administrativ, ce putem să facem azi? Sunt lucruri care țin de infrastructură și nu au un impact imediat. Aici trebuie să te asiguri că acolo unde sunt proiecte să găsești resurse de finanțare și să te asiguri că respectivele finanțări sunt alocate către a dezvolta cât mai multe proiecte care să reziste la cutremure, să fie moderne și în pas cu timpurile și peste 10 ani. Ăsta este un plan de acțiune. Celălalt plan de acțiune este de a te asigura că sunt toate cele necesare într-un astfel de dezastru. Astea sunt chestiuni care țin de desfășurarea efectivă a evenimentelor iar aici, spre exemplu, ce se întâmplă în Turcia ține de mobilizarea pacienților către alte unități medicale.
- O analiză DSU spune că vom avea 6 spitale distruse iar 22 parțial în București. Jumătate din spitalele din România sunt expuse nivelului mediu de hazard seismic. Tocmai de asta este o prioritate și alocarea de resurse semnificative pentru infrastructură și nu se oprește la PNRR, mai sunt și alte planuri.
- 75 de spitale din subordinea Ministerului Sănătății sunt încadrate la zona de risc seismic, între care 15 sunt în zona de risc seismic major și 60 în risc seismic de grad 2. Există circulare în care managerilor și doctorilor li se spune că spitalele sunt încadrate în zona de risc seismic 1 și s-ar putea prăbuși în caz de cutremur. Aveți proceduri de evacuare a pacienților respectivi, câți sunt internați? Vă gândiți să decongestionați spitalele pe viitor pentru a pune mai puțin viața în pericol în cazul unui dezastru natural. Ține în principal de leadershipul local. Degeaba ești manager local, dacă nu ai acces la finanțare. E vorba de o muncă în echipă, chestiuni care pot fi făcute, care țin de o infrastructură de bază. Dar dacă vă referiți strict la spitalele din subordinea Ministerului Sănătății. Nu toate spitalele din România țin de Ministerul Sănătății. Mare parte din ele sunt administrate de autoritățile locale. Bugetul de investiții al Ministerului nu este un buget colosal. Este o abordare eronată. Abordarea corectă este că MS are un buget de investiții destul de mic care trebuie să fie împărțit și care de obicei este împărțit pe baza unor solicitări făcute de spitalele din țară. Anul ăsta se pune ordine în chestiunea asta. Dacă astea sunt în responsabilitatea ta și celelalte sunt principala responsabilitate a autorităților locale, atunci puținele resurse pe care le ai pentru investiții să le prioritizezi pentru spitalele din subordinea ta pentru că le este mai dificil să ceară finanțare din alte părți, spre deosebire de celelalte. Institutele strategice, de importanță regională, dacă nu națională, sunt cele care de obicei sunt în subordinea Ministerului. Un spital județean nu este o povară atât de mare pentru autorități.
- Veți reevalua spitalele pentru a ști pe care vă puteți baza? În România nu mai poți să ai o abordare fragmentată în ceea ce privește investiția în Sănătate. Se vor creea discrepanțe semnificative. În PNRR sunt 1,7 miliarde de euro numai pentru infrastructura spitalicească. Lucrul acesta este fără precedent.
- În cazul unui seism în România, ce se face? Este rolul DSU. Este important pentru că nu vorbim doar de ambulanțe, medici, SMURD, vorbești de pompieri, jandarmi, intervenția militarilor, ISU.
- A fost o decizie politică împărțirea banilor în PNRR? Aici e vorba de o serie de criterii care au fost definite. Asta a fost asumat de stat cu Comisia Europeană. Pe baza acelor criterii s-a făcut un punctaj. Nu a fost vorba de o decizie politică. A fost strict vorba de câteva criterii administrative foarte clare și transparente. Principalul avantaj cu care vine PNRR este acela că te forțează cumva să adopți un stil de management modern care să crească șansele de a-ți atinge obiectivele. Unul dintre criterii pentru selecție este să fie proiecte mature. Spitalele care au fost într-o stare avansată, care au un studiu de fezabilitate terminat și știi cam care sunt pașii și ai putea să închizi proiectul astfel încât să beneficiezi de finanțare. Dacă nu ai proiectul finalizat la mijlocul lui 2026 nu ești eligibil pentru finanțare.
- Câte spitale vor fi construite și până când? Vorbim de 27 de unități sanitare. Sunt diverse tipuri. Institutul de Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu va fi o clădire nouă cap coadă. Ei au un studiu de fezabilitate gata de câțiva ani, de vreo 5-6 ani. L-au actualizat. Un alt exemplu diametral opus se referă la extinderi de secții, pavilioane. Altele vor fi modernizate, unele dotate. Aici vorbim de unități funcționale. Ideea era să ai proiecte care să fie gata. Sunt 3 ani de zile, nu e foarte mult. Dacă clădirea e foarte veche și din punct de vedere tehnic nu merită să fie renovată și trebuie refăcută de la zero. La Timișoara nu există un centru mare regional oncologic. Asta este unul dintre pilonii principali. Vorbim de mai multe secții, pavilioane care vor fi construcții noi dar nu tot spitalul de la zero. Ideea de bază e că acolo unde construiești un spital să poți să-l faci funcțional. Ideea nu e să faci o clădire și să pui acolo tot ce ai nevoie și după aia să te gândești de unde aduc asistente, doctori și personal. La CC Iliescu vor construi o clădire nouă, o dotează cu tot ce trebuie și activitățile se vor mute din clădirea respectivă în noua clădire. Nu este un spital suplimentar. Nu ai de unde să scoți personalul medical. Durează două generații cât să ai atât de mult personal medical suplimentar să te gândești că îl faci de la zero și fără să iei în calcul cine va lucra acolo. Dacă nu sunt gata până în 2026, nu intră la finanțare. Selecția finală de 27 de spitale finanțate PNRR cel mai probabil va fi aprobată săptămâna viitoare și din acel punct încolo se pot semna contractele de construcție.
- Ce se va face mai exact în Planul de Combatere a Cancerului? Vorbim de partea de informare și educare. Ăsta este unul dintre obiective. Spre exemplu, INSP are astfel de atribuții, de a desfășura campanii de sănătate publică. Vorbim de partea de diagnostic timpuriu. Circuitul pacientului, dacă îl lași la liber, se întâmplă în funcție de cum se întâmplă. Ideea e de a avea termene, de la suspiciune până la diagnostic, ăsta este circuitul pacientului. Ăsta este un lucru concret care va obliga organizarea ca atunci când un medic are suspiciune că ai putea avea cancer, să existe circuitele funcționale create ca inevitabil să ajungi pe cât de repede se poate la diagnostic. Vorbim de zile, săptămâni. După care vine tratamentul, accesul să fie cât mai echitabil și la diagnostic și la tratament. Extrem de important este partea care se întâmplă după diagnostic, tratament și ce se întâmplă cu cei care supraviețuiesc. Cel mai important lucru este că un astfel de diagnostic nu mai reprezintă o condamnare la moarte, să fie nimic altceva decât o boală cronică.
Abonează-te la Newsletter-ul Digi24.ro
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
Recomandările redacţiei
Ultimele știri
Citește mai multe Te-ar putea interesa și:
Partenerii noștri
