VIDEO. Cernobîl, teritoriu-fantomă şi după 30 de ani
La 30 de ani de la dezastrul de la Cernobîl, cel mai mare accident nuclear din istorie, efectele se văd și în prezent peste tot. Radiaţiile din preajma centralei continuă să fie de câteva ori peste normele admise, iar experții spun că vor trece ani buni până când regiunea va putea fi sigură pentru oameni. O echipă Digi24 a obţinut autorizaţie să filmeze în zona interzisă şi a surprins cum, în ciuda tuturor temerilor, viaţa revine încet, dar sigur la normal, în mijlocul unui peisaj apocaliptic.
În zona morţii de la Cernobîl, întinsă pe 2600 de kilometri pătraţi, nivelul radiaţiilor este, în unele locuri, de cinci ori şi jumătate mai mare decât limita normală. Solul şi o parte din pădure sunt contaminate. Intrarea în perimetrul de securitate este păzită de armată, iar drumurile duc către sate părăsite, invadate de vegetaţie.
„Acum măsurăm nivelul radiaţiilor. Nu este bine să te afli în această zonă. Ne aflăm în centrul unui cimitir radioactiv, unde izvorul de unde radioactive se află sub picioarele noastre: în iarbă, pământ, scoarţă terestră, unde particulele mici de combustibil nuclear, grafit şi alte elemente au fost eliminate în urma exploziei”, a explicat Evgheni Gonciarenko, angajat zona de excludere.
„Tot ce ştim este că va dura ani întregi, mii de ani până când va fi în regulă pentru oameni să locuiască acolo”, a adăugat Victor Korol, operator turistic la Cernobîl.
Acest teritoriu otrăvit de radiaţii, cunoscut drept zona de excludere, ar trebui să fie un teritoriu fantomă, în care să nu găseşti ţipenie de om. La marginea ei însă există oameni care se încăpăţânează să nu părăsească locurile copilăriei şi tinereţii lor.
Maria Petrovna are 88 de ani şi trăieşte singură la zeci de kilometri de civilizaţie, în satul Opacici, unde mai sunt doar patru oameni.
„Nu îmi este frică de nimic!”, a mărturisit femeia.
Femeia, care s-a întors acasă la scurt timp după accident, trăieşte mai ales din ce cultivă în grădină.
„Ce să-i faci .... A fost o stradă plină şi au rămas doi oameni. Acolo e gol, acolo iar gol... Şi acolo toţi au murit”, a povestit Maria Petrovna.
În oraşul Pripiat, din zona de excludere, locuiau 40.000 de oameni, care lucrau la centrala nucleară. Astăzi, nu mai este nimeni.
„După cum vedeţi, casele sunt părăsite, infrastructura lipseşte, nu există căi de comunicare, cabluri nu sunt, putem afirma că oraşul nu există”, a spus Evgheni Gonciarenko.
În lipsa oamenilor, teritoriul contaminat se transformă într-o rezervaţie naturală. Înainte erau doar câmpuri şi mlaştini, acum sunt păduri și a apărut un lac cu lebede. Biologii au observat cum multe specii, dispărute după explozie, populează din nou pădurile radioactive: elani, mistreţi, lupi şi castori.
„Această vegetaţie a apărut aici după accident”, a spus Serghei Gashak, biolog ucrainean.
Totuşi, un profesor american care a studiat fauna de la Cernobîl spune că a scăzut mult numărul de păsări şi insecte, iar cazurile de malformaţii s-au înmulţit.
„Am început să lucrăm acum ceva vreme la Cernobîl, în 2000. Ceea ce am găsit, în general, este că în zonele cu radiaţii puternice multe animale sunt foarte bolnave. Dacă ne uităm, în detaliu, la indivizi, la prevalenţa cancerului, a cataractei, la speranţa de viaţă, la numărul de pui, dacă ne uităm în detaliu la aceste vietăţi, cu siguranţă că nu se simt bine în zonele cu radiaţii mari”, a explicat Timothy Mousseau, profesor de biologie la Universitatea South Carolina.
Cernobîl | Bilanţ neoficial, 985.000 de morţi
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 56 de oameni au murit în urma expunerii directe la radiaţiile de la Cernobil. Ulterior, alţi 4.000 au murit tot din cauza iradierii. Bilanţul oficial este contrazis de ONG-uri şi surse independente, care vorbesc de un milion de victime.
Totuși, cel mai amplu studiu, publicat de Academia de Ştiinţe din New York în 2013 şi redactat de trei prestigioşi oameni de ştiinţă, arată că 985.000 de oameni au murit, marea majoritate de cancer.
De altfel, cazurile de cancer şi copiii născuţi cu probleme congenitale au ruinat zeci de mii de familii. Dintre cei 500.000 de lichidatori, trimişi la Cernobîl imediat după explozie, 40.000 au murit. Mai rău, 8.000 dintre ei s-au sinucis. Alţi 70.000 de oameni au rămas cu grave sechele, handicap sever sau li s-au născut copii cu malformaţii.
Alexandr Malish, care a participat la decontaminarea centralei timp de patru luni în 1987, are ambii copii bolnavi. Fiica lui, Anya, acum în vârstă de 24 de ani, s-a născut cu o boală genetică rară, care i-a oprit creşterea, şi cu probleme cardiace. Fiul lui, Nikita, de aproape un an, s-a născut cu acelaşi sindrom.
În Ucraina, peste 4.000 de copii au fost diagnosticaţi cu cancer de tiroidă. 70% din radiaţiile de la Cernobîl au ajuns în Belarus, unde au afectat 7 milioane de oameni. Lângă Minsk este un spital pentru copiii bolnavi de cancer, iar într-un sat, de la graniţa cu Ucraina, există un centru de recuperare, în care sunt trataţi 170 de copii şi adolescenţi, născuţi cu handicap sever, retard mental sau alte probleme neurologice.
Noul sarcofag va fi gata în 2017
Între timp, în mijlocul zonei contaminate se ridică unul dintre cele mai ambiţioase proiecte inginereşti din istorie: un nou sarcofag, uriaş, din metal, menit să-l acopere pe cel vechi, realizat din beton si aflat acum în stare avansată de deteriorare. Noul înveliş metalic va avea 29.000 de tone şi peste 100 de metri înălţime şi va fi echipat cu sisteme moderne împotriva radiaţiilor. 40 de ţări sunt implicate în proiect.
„Iniţial, la începutul construcţiei, se vehicula suma de 500 de milioane de euro, dar ultimele cifre s-au ridicat la nivelul de două miliarde de euro. Sperăm că în toamna lui 2017, aşa cum a fost planificat iniţial, arcada nouă să fie integrată în construcţia veche, începând etapa reabilitării şi protejării împotriva factorilor radioactivi care există în prezent”, a spus Evgheni Gonciarenko.
Sarcofagul ar trebui să reţină, odată pentru totdeauna, radiaţiile care încă emană din reactorul distrus de explozie. În lipsa lui, nivelul de radiaţii ar putea ajunge la cote normale, în zona contaminată, abia peste 600 de ani, adică în 2525.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
