TRIUMFUL UNEI NAȚIUNI. Astăzi se împlinesc 95 de ani de la unirea Bucovinei cu România
Buchenland, în limba germană. În româneşte, Ţara Fagilor, Bucovina de nord. În anul 1774, Imperiul Otoman a vândut Austriei ţinutul lui Ştefan cel Mare, pământ care făcea parte din Principatul Moldovei. În 1918, după 144 de ani sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, bucovinenii pot să-și decidă singuri soarta. Prilejul era unic în istorie.
„Primul Război Mondial a arătat tăria contradicţiilor, a scos la iveală toate aceste elemente divergente care, pe fondul pierderii războiului de către alianță din care Austro-Ungaria face parte, au dus în cele din urmă la dezmembrarea statului dualist şi la apariţia statelor naţionale”, a explicat Alin Ciupală, istoric.
Încă de când a izbucnit Primul Război Mondial, marea dorinţă a bucovinenilor era să revină în patria mamă. „Atât și-au dorit bucovinenii unirea, pentru că s-au dus sute, au trecut clandestin granița ca să participe la război, în cadrul armatei române”, a subliniat Dumitru Covalciuc, scriitor, Cernăuți.
Dar vechiul pământ românesc era dorit deopotrivă de austrieci, de ucraineni şi de ruşi. Imperiul Habsburgic pregătea anexarea Bucovinei la Galiţia, iar ucrainenii intenţionau să-şi înfiinţeze propriul stat. În ziua de 27 octombrie 1918, Adunarea Naţională a românilor a decis la Cernăuţi unirea Bucovinei cu România. Reacția ucranienilor a fost să ocupe nordul ținutului.
„Românii din Bucovina, spre deosebire de ucraineni, nu aveau forţă militară. Faţă de Transilvania, noi n-am avut aici o gardă civilă”, a spus Mihai Ceaușu.
Aşa că au cerut sprijinul armatei române, a cărei intervenţie a fost salvatoare. „A forţat retragerea ucrainenilor, fără să ajungă odată la o ciocnire militară. A permis Consiliului Național Român și comitetului care era condus de către Iancu Flondor să preia puterea politică”, a precizat Mihai Ceaușu, istoric.
În ziua de 28 noiembrie 1918, în Palatul mitropolitan din Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate unirea cu vechiul Regat. Astăzi, impozanta clădire în stil mauro-bizantin ridicată de arhitectul ceh Josef Hlavka adăposteşte Universitatea Ucraineană. Orice urmă de identitate românească a fost înlăturată. Însă acum 95 de ani, în fața Palatului mitropolitan, românii trăiau un moment de triumf total.
„Unul dintre președinții României a venit împreună cu președintele Ucrainei, Kucima, să semneze un document că nu are pretenții teritoriale la Ucraina”
Bucuria bucovinenilor a durat însă numai 22 de ani. În iunie 1940, România a pierdut nordul Bucovinei. Sute de mii de bucovineni au ajuns din nou sub ocupație, de data asta cea sovietică. În anul 1997, soarta Bucovinei a fost din nou pecetluită. „Unul dintre președinții României a venit împreună cu președintele Ucrainei, Kucima, să semneze un document că nu are pretenții teritoriale la Ucraina și l-a semnat în aceeași sală sinodală unde s-a semnat unirea în 1918”, a explicat Dumitru Covalciuc.
Mulți dintre tinerii din Cernăuți știu însă cine sunt și din ce neam se trag. „Eu m-am simțit de la naștere român, pentru că în primul rând am vorbit limba mea maternă și am comunicat și am gândit mereu românește și cred că asta și mă face să mă simt român. Adică nu a trebuit să-mi spună bunica sau mama Vezi, tu ești român”, a spus Victor Avdochimov, student, Cernăuți.
Cernăuţi, scris în limba rusă. Numele lui Ciprian Porumbescu inscripţionat cu chirilice. Românii din Cernăuţi ramân însă români. Chiar dacă nu-i mai vrea nimeni. „Noi am fost părăsiți, abandonați cu totul, iar când te mai duci o dată în țara ta, în patria istorică și te arată unul, Rusul ăsta a venit! Dar poate rusul ăsta a venit să pună mâna, să pună pieptul pentru țară! Nu interesează pe nimeni! Noi, pur și simplu noi, în gând, la un moment, ne-am luat rămas bun de la patria noastră istorică”, a subliniat Dumitru Covalciuc, scriitor, Cernăuți.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
