Maria Elena Bleotu: De ce am făcut-o? Pentru că nu eram mulțumită cu regimul politic. Nu erau locuri de muncă dacă găseai nu te plăteau conform pregătirii. Am făcut facultatea de horticultură, inginer, m-am specializat în enologie, chimia și microbiologia vinului. Ce a fost cel mai greu? Frica de necunoscut, teama de necunoscut...
Maria şi-a învins repede frica. Tot repede a învăţat şi limba spaniolă.
Maria Elena Bleotu: Știam din momentul în care am plecat de acasă, știam clar că aici vreau să rămân, deci să lupt ca să rămân aici.
Pentru Maria, lucrurile sunt clare acum: nu s-ar întoarce niciodată România. Are o listă lungă de argumente.
Maria Elena Bleotu: NU! Îmi pare foarte rău dar... sunt sinceră... nu m-aș întoarce. Toată problema este că... unde vrei să te stabilești trebuie să faci toate eforturile ca să te integrezi. Să respecți cultura și obiceiurile poporului respectiv, fără să îți uiți originile dar în primul rând trebuie să încerci să te integrezi.
Eu sunt în anul 2 aici la facultatea de drept din Alcala și am foarte mulți colegi români, copii foarte buni și sunt practic crescuți aici, au venit de la 2 ani, de la 1 an și cred că dacă studiază aici dreptul ce să facă în România?
Mai are puţin de tras până să devină avocat. Între timp, e şofer de autobuz. Şi îi place. În prima parte a zilei, e printre oameni, la volan. După-amiaza, e la cursuri la facultate.
Maria Elena Bleotu: M-am dus la școală de șoferi, acolo mi-am scos toate carnetele. Toată ziua cu autobuzul, lucrez la firma de transport urban a primăriei de aici din Alcala și toată ziua cu autobuzul prin Alcala. Toată lumea știe că sunt singura româncă, nu mai avem alții, a fost un singur domn polonez șef de atelier, eu am rămas singurul străin.