Sunt ţări în această lume care au înţeles că prosperitatea unei naţiuni depinde de noua generaţie. Învestiţia în educaţia copiilor este sigură şi durabilă, iar şcoala nu este o corvoadă. Studiile nu se termină doar cu o diplomă bună de agăţat pe perete. Tinerii au o meserie şi o bună pregătire pentru viaţă.
Reporterii Digi24 au documentat și detaliază cum se desfăşoară actul didactic în cel mai bune sisteme de învăţământ de pe planetă, adică în Finlanda, Coreea de Sud, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.
Finlanda
Toate clasamentele plasează această ţară nordică în fruntea sistemelor de învăţământ din lume. Paradoxul este că programul elevilor finlandezi şi cerinţele şcolii sunt foarte relaxate. Regulile sunt foarte clare. Dacă nu are 7 ani împliniţi, copilul nu are ce căuta la cursuri.
Clasele primare durează şase ani, iar elevii au la toate materiile acelaşi profesor - îndrumător. Rolul acestuia este să vegheze ca niciun elev să nu rămână în urmă. Rezultatul absolvirii claselor primare trebuie să fie stabilitatea emoţională a elevilor şi încrederea în forţele proprii. De aceea, până în clasa a şasea nu există sistem de notare.
Educaţia, gratuită de la nivelul preşcolar până la universitate, include cursurile, masa, cărţile şi materialul didactic.Temele pentru acasă sunt fixate astfel încât să nu afecteze timpul liber şi de odihnă al fiecărui copil. Succesul sistemului finlandez se bazează pe cooperarea dintre familie şi şcoală. Profesorii sunt foarte respectaţi şi bine plătiţi. Salariul este, în medie, de 41 de euro pe oră. Prin comparaţie, un profesor din România caştigă cel mult 9 euro pe ora de curs.
Coreea de Sud
Potrivit statisticilor, Coreea de Sud e doar cu un pas în spatele Finlandei, în domeniul educaţiei. Rezultatele elevilor sunt spectaculoase, dar presupune un foarte mare efort din partea copiilor. Elevii petrec foarte mult timp la cursuri.
Un calcul arată că, până ajung la facultate, petrec pe băncile şcolii cu un an mai mult decât alţi copii din lume. Obsesia pentru educaţie a părinţilor coreeni a devenit o problemă naţională. Sociologii au atras atenţia că, un astfel de sistem ce poate fi considerat draconic, dunaza, pe termen lung, sănătăţii copiilor. În Coreea de Sud, anumite cursuri, în special cele de limbi străine, sunt susţinute de roboţi.
Marea Britanie
Există o țară în care sunt identificate abilităţile fiecărui copil, în care elevii sunt îndrumaţi să-şi găsească vocaţia, în care profesorii au cea mai bună reputaţie, în care școla te face mare și puternic.
Prin lege, în Marea Britanie toți copiii cu vârsta între cinci și 16 ani trebuie să meargă la școală. Marea Britanie a introdus National Curriculum în 1992 și toți școlarii sunt obligați să urmeze studiile până la vârsta de 16 ani. Programul este împărțit în patru stagii și este alcătuit pe grupe de vârsta. Niciun copil nu ramâne neșcolarizat și este depistat la timp, în cazul în care abandonează școla.
Cele mai importante materii sunt limba engleză, matematica și științele. Urmează design, tehnologie, informatică, comunicații, istorie și geografie. Și tot ca obiecte obligatorii de studiu sunt limbile străine, muzica, arta, educația fizică și cea religioasă.
Dupa cinci ani de educație secundară, școlarii trec printr-un examen național și primesc un certificat. Este un examen cu un singur subiect, supravegheat de un consiliu școlar indepedent, format din profesori de elită.
Statele Unite ale Americii
Există o țară în care cei care învață ajung acolo unde își propun, o țară care are cel mai mare buget pentru educaţie, o ţară în care şcoala îţi dă scopul în viaţă, „o țară a tuturor posibilităților”.
Un număr de aproximativ 46 de milioane de tineri sunt înrolați în sistemul public de școlarizare, de la grădiniță și până la clasa a XII-a din liceu. Alte șase milioane de copii frecventează școlile private, care au taxe foarte mari.
Educația în Statele Unite ale Americii este obligatorie, diferă doar vârsta școlarilor, de la stat la stat. Astfel, în unele state copiii merg la școală când împlinesc cinci ani, iar la vârsta de 14 ani sunt absolvenți de liceu. În alte state însă, clopoțelul sună prima oară pentru cei care au opt ani împliniți.
Sistemul american este la fel de pragmatic ca și țara. Accentul se pune pe utilitatea individului în societate. Cine are aptitudini să devină medic este ajutat sa dobândească toate cunoștințele necesare. Cei care au abilități practice vor deveni foarte buni instalatori sau electricieni. Cei care nu-și găsesc locul în societatea civilă sunt încurajați să se înroleze în armată. Principiul „omul potrivit la locul potrivit” n-a dat greș și a construit cea mai puternică națiune din lume.