Târgu-Mureş a fost un centru economic important al ţării. Puţine dintre firmele din oraş dispuneau însă de un capital şi aveau o cifră de afaceri care să poată rivaliza cu marile firme din România. În prezent, societăţile din Mureş reprezintă 65% din economia judeţului.
Doar IMM-urile sunt cele care mai susţin economia locală. Numai anul trecut s-au înfiinţat peste 1270 de societăţi comerciale. Cifra de afaceri realizată de agenţii economici din judeţ, atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă, în intervalul 1 ianuarie - 30 noiembrie 2012 a înregistrat o creştere cu 5,7% faţă de aceeaşi perioada a anului anterior.
Combinatul Chimic Târnăveni era mândria micuţului oraş mureşean şi, totodată, principala sursă de locuri de muncă. În perioada comunismului, combinatul avea peste 6.500 de angajaţi. Pe când era productiv, Combinatul Chimic producea o mulţime de produse anorganice cum ar fi: bicromat de sodiu, bicromat de potasiu, săruri de bariu, săruri de crom sau oxid de zinc, fiind unul dintre cele mai importante din ţară la acest capitol.
După 1989, Combinatul Chimic Târnăveni a fost divizat în două societăţi, Bicapa şi Carbid Fox. Bicapa, producător tradiţional de diverse săruri anorganice, a fost închis în 2007 de către DGFP Mureş, care a decis executarea silită A tuturor bunurilor societăţii, după ce tentativele de privatizare au eşuat rând pe rând.
Decăderea combinatului a dus la decăderea oraşului, care a ajuns să aibă o rată a şomajului de peste 20% în anii 90, iar localnicii din Târnăveni s-au văzut nevoiţi fie să se chinuie de pe o zi pe alta, fie să facă naveta spre Mediaş în căutarea unor locuri de muncă sau chiar în afara ţării.
O afacere cu tradiţie în judeţul Mureş, şi care rezistă de 60 de ani, este fabrica de tafuri şi tractoare din Reghin. Singura din ţară care mai produce tractoare forestiere. În urmă cu 14 ani a fost privatizată, iar numărul angajaţilor s-a înjumătăţit. După ce fabrica a trecut la capital privat, halele s-au retehnologizat, iar utilajele au devenit din ce ce în ce mai moderne.
Fabrica de tractoare din Reghin nu are datorii, dar nici profitul nu este pe măsura investiţiilor, deşi nevoia de utilaje agricole şi forestiere în România este foarte mare. Anul trecut s-au vândut 5.000 de utilaje agricole, dar necesarul din piaţă este de șase ori mai mare.
Fabrica din Reghin produce cele mai căutate tafuri de pe piaţă. 70% din componente sunt de productie proprie, iar pe lângă utilajele agricole şi forestiere, o bună parte din producţie se bazezază şi pe piese de schimb.
Şi industria zahărului a avut de suferit. Dacă în anii 90, în România erau 33 de fabrici, la sfârşitul lui 2009 au mai rămas doar nouă. Singurele care au rezistat au fost cele privatizate şi care au investit milioane de euro în utilaje şi retehnologizări. Este şi cazul fabricii de zahăr de la Luduş, care în prezent produce 34.000 tone de zahăr pe an, de zece ori mai puţin faţă de acum 50 de ani. Chiar şi aşa se află printre primii cinci jucători de pe piaţă.
Angajaţii cu vechime din fabrică se tem că dacă producţia de zahăr nu va creşte, fabrica va intra în faliment, iar oamenii vor rămâne pe drumuri. De la 800 de angajaţi, în fabrică mai lucrează acum 200. Isvaro a intrat în companie în urmă cu 33 de ani. A trecut prin toate etapele de transformare a fabricii de zahăr şi vede cum pe zi ce trece industria zahărului este în pierdere.
Judeţul Mureş nu se poate lăuda cu investiţii majore în ultimii 10 ani. Industria de produse lactate, însă, merge bine. În judeţul Mureş sunt patru fabrici de lapte, ceea ce înseamnă că oferă locuri de muncă, dar îi sprijină şi pe micii producători. Ioan Duma are o fermă cu 400 de vaci şi colaborează cu cea mai mare fabrică de lapte din Mureş, pentru care livrează zilnic aproape 5.000 de litri de lapte.
Mai exact, la fosta fabrică de industrializare a laptelui, care în 2001 s-a privatizat. În prezent are cîteva zeci de sortimente de produse.
Zilnic, pe poarta fabricii ies zeci de maşini încărcate cu produse lactate ce au la bază laptele ţăranilor din Mureş.