Mărăști, Mărășești, Oituz. Vara lui 1917 a lăsat urme adânci în Vrancea. Aici s-au dus lupte grele care au schimbat cursul istoriei - evenimentele din acel an au culminat cu înfrângerea trupelor germane de la Mărășești. Bătălia a durat 29 de zile. Din partea română pierderile de vieți românești, morți și dispăruți, au fost de 27.000 de oameni, în timp ce partea germană a pierdut circa 60.000 de soldați.
În 6 august 1923 este pusă piatra de temelie a mausoleului construit doar din donații în memoria eroilor neamului. Muzeul păstrează documente, medalii, armament și chiar poze din bătălia de la Mărășești.
„Mausoleul are un osuar, 154 de cripte, opt morminte comune, care adăpostesc oasele a 5.073 de soldați români. 1926 dintre dânșii sunt cunoscuți, restul sunt necunoscuți”, a explicat Mircea Balica, conservator la Mausoleul Mărășești.
La inițiativa unor ofițeri ai Armatei a II-a române, și la Mărăști a fost ridicat un monument în memoria eroilor. Mausoleul prezintă la primul nivel imagini din bătalie, iar la al doilea adăpostește cripte cu oseminte. Aici este racla mareșalului Averescu, dar și ale altor generali români.
La numai 10 minute de mers cu mașina, amprenta istoriei se simte din nou.
„În anii primului Război Mondial, Soveja s-a situat pe unul dintre lațurile triunghiului morții, Mărăști, Mărășești și Oituz, cât și pe drumul de glorie al armatei române”, povestește primarul comunei Soveja, Costică Ciolan.
Rămășițele a 16.000 de eroi sunt adăpostite în criptele mausoleului ridicat aici. Osemintele sunt ale ostașilor români, dar și germani, austrieci sau maghiari căzuți pe campul de batalie. Construcția monumentului s-a făcut tot din donații, după proiectul unui arhitect italian.
Dar înainte de lupta pentru independență și suveranitate, Vrancea a scris istoria Unirii. De aici, din comuna Cîmpuri, a plecat legenda lui Moș Ion Roată. Despre curajul și vorbele ascuțite ale țăranului clăcaș, dar și despre războiul cu boierul, vorbesc povestile, dar și urmașii lui.
„Atunci când l-a scuipta boierul, Moș Ion Roată a foarte ambițos și a mers pe jos până la Adjud. Și i s-a plâns domnitorului Cuza că l-a scuipat boierul. Și domnitorul văzându-l cu desagii de-a schinări și pe jos și amărât, ce i-a spus. Moșule, unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și i-a șters rușinea de pe obraz”, a povestit Sevastiţa Burnichioiu, ghid și îngrijitor Casa Memorială „Moș Ion Roată".
Casa are odăi îngrijite, cu miros de lemn vechi și rânduială fără greș. Multe lucruri ascund memoria personajului care a pus Cîmpuri pe harta acestui tinut binecuvantat. În ciuda jetfelor, sentimental cu care cobori văile vrâncene este cel al biruinței.