Promisiunile lui Donald Trump, greu de pus în practică
Republicanii controlează acum preşedinţia, ambele camere ale Congresului plus majoritatea guvernatorilor. Cu toate acestea, planurile radicale ale lui Donald Trump au şanse mari să fie blocate. Definitorie pentru administraţia Trump va fi relaţia cu republicanii pe care i-a reprezentat şi în numele cărora a câştigat. Şi din această cauza marea necunoscută este cine va conduce pe cine. Un preşedinte superstar ar putea cânta în final muzica altora.
A ajuns cel mai puternic om al lumii, însă cei din interiorul partidului său îl văd altfel. Doar jumătate din agenda lui Trump se pliază pe republicanismul clasic. Cealaltă jumătate este inovaţie, marcă proprie - zid la graniţa cu Mexicul, deportări, admiraţie faţă de Putin. Toate aceste idei nu merg doar împotriva identităţii partidului, ci a Americii.
Analiştii spun că va fi o minune dacă reuşeşte să-şi îndeplinească jumătate din promisiunile făcute. Cele mai mari şanse le au măsurile în linia partidului.
Dereglementarea, limitarea sistemului de protecţie socială ObamaCare şi relaxarea fiscală de patru mii de miliarde de dolari pe an se mulează pe ideologia republicanilor. Dar pentru măsurile care l-au făcut pe Trump preşedinte, urmează un duş cu apă rece.
Liderul cele mai puternice națiuni din lume, prietenul Rusiei
NATO şi Rusia vor putea cel mult să deschidă un nou canal de comunicare, dar redesenarea axelor de putere în lume este improbabilă. Calculul din campanie al lui Trump a fost simplu- pentru el, ameninţarea principală la supremaţia americii este China şi atunci, pentru a o contracara, ar fi dispus la o alianţă cu Rusia. Doar că politica sa va trece prin filtrul republican, prin oamenii care-i va avea în cabinetul său, proveniţi din partid.
Semnalul dat de Trump cum că membrii NATO vor trebui să plătească pentru a sta sub umbrela protectoare pune nu doar Estul Europei în pericol, ci însăşi ideea alianţei. O idee care a făcut din America gardianul lumii, pilonul central al securităţii globale.
Forţate să plătească mai mult pentru apartenenţa la NATO, multe ţări ar putea găsi alternative mai ieftine, iar balanţa de puteri s-ar putea muta decisiv spre Orientul Mijlociu sau spre Orientul Îndepărtat. America îşi riscă poziţia în lume.
Însă republicanii, pentru care importanţa militară este centrală, îşi fac calculele exact invers. Tradiţional acest partid a fost expansionist în politica externă.
Republicanii nu vor burse clocotind de incertitudine
Pornirile anti-liber schimb ale lui Trump merg împotriva spiritului republican. Acordurile comerciale ale Statelor Unite au lovit economia, spune preşedintele care promite taxe uriaşe de import pentru mărfurile Chinei şi restricţii pentru firmele americane care vor să investească în străinătate.
Protecţionismul ar dubla in viziunea lui Trump creşterea economică a Americii şi ar readuce în ţară fabricile pierdute pe mâna ţărilor în dezvoltare.
Dar partidul din care se trage crede în deschidere şi liberalizarea fluxurilor de mărfuri. Realitatea îi susţine. Republicanii pro-piaţă nu-şi doresc burse clocotind de incertitudine. Nu-şi doresc nici politici despre care 370 de economişti, printre care opt laureaţi la Nobel, spun că sunt dezastroase.
Republicanii sunt partidul prietenos cu afacerile şi şansele sunt să opună rezistenţă deviaţiilor lui Trump. Mai mult, după încăierarea electorală cu Clinton, este posibil să nu poată coopera nici cu Democraţii.
Politica anti-imigrație ar putea fi blocată
Zidul la graniţa cu Mexicul şi deportarea accelerată a sute de mii de oameni are susţinere doar în aripa extremă a republicanilor. Pentru ceilalţi, planul lui Trump este prea mult. Pentru democraţi este mult prea mult, iar ei deşi sunt minoritari în Congres, au acum totuşi mai multe locuri decât în administraţia Obama.
Poziţia de insurgent în partidul Republican promite să-i facă probleme lui Trump la fiecare derapaj. Astfel, promisiunile sale electorale ar putea sfârşi prin a fi doar asta - promisiuni electorale.
Reacţie şi contra-reacţie
Statele Unite îşi trăiesc acum propriul Brexit. Brexit ori 10, după cum spunea Donald Trump. De la America globală şi expansionistă se trece la America închisă în sine, a războaielor de clasă, a zidurilor, a luptei cu mexicanii şi cu arabii.
Însă, sentimentul popular pendulează foarte rapid, iar acest lucru s-a văzut clar la Brexit. După ce englezii au votat ruperea de UE, în alte ţări europene, partide care susţineau ieşirea proprie din comunitate au căzut brusc în sondaje.
În Germania, care la anul are alegeri, popularitatea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania a scăzut cu trei procente imediat după referendumul din Marea Britanie. Iar popularitatea lui Merkel urcase la maximul ultimelor 10 luni, întorcându-se aproape de nivelul dinainte de criza refugiaţilor.
Un contra-curent la dezbinarea Brexitului s-a simţit şi în Olanda, care şi ea are alegeri la anul. Partidul Libertăţii, care propune un Nexit, a căzut în sondaje la nivelul din toamna lui 2015.
În Finlanda unde se discută organizarea unui referendum de ieşire din UE, ponderea celor care doresc rămânerea a crescut de la 56% la 68%. De asemenea, în Danemarca susţinerea pentru tabăra pro-europeană a crescut după Brexit cu 10 procente. Slăbirea naţionaliştilor s-a simţit şi-n Italia şi Austria.
Acelaşi principiu al acţiunii şi reacţiunii ar putea opera şi-n Statele Unite - a urcat acum pe un val de de-globalizare, dar la primele semnale de eşec, sentimentul popular s-ar putea întoarce către deschidere economică şi către incluziunea socială.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
