Povestea din spatele campaniei Digi24, „23 august 1944 – Istoria furată”

Digi24 a derulat în această săptămână campania dedicată Zilei de 23 august. De luni până vineri, jurnaliștii Digi24 au detaliat „istoria furată”, istoria aşa cum prea puţini o ştiu. Totodată, Digi24 a descoperit în subsolul fostului Muzeu al Partidului primul film de propagandă făcut de regimul comunist: ,„Insurecţia antifascistă”.

Toni Dohotariu, Elena Vijulie şi Cristi Citre - trei dintre jurnaliştii implicaţi în acest proiect - și-au împărtășit experiențele din această campanie. Puteți citi și viziona toate materialele realizate de jurnaliștii Digi24 în secțiunea specială dedicată de pe site-ul digi24.ro.

Toni Dohotariu, producător general al Departamentului de producție al Digi24

Toni Dohotariu, producătorul campaniei, spune că prin acest proiect, Digi24 a urmărit să demonteze minciunile şi mitologia propagandei comuniste cu argumente istorice.

Totodată, campania a avut ca scop să le prezinte oamenilor momentele definitorii pentru felul în care arată astăzi România: cum a fost instaurat comunismul în România, cum au fost pierdute Basarabia, Bucovina, Transilvania și Cadrilaterul, ce a însemnat pentru români cel de-Al Doilea Război Mondial, cum a ieșit România din el, cum a fost tratată de către URSS drept țară învinsă și a plătit despăgubiri uriașe de război, 300 de milioane de dolari la valoarea din anul 1938.

Referitor la pelicula ,,Insurecția antifascistă” - descoperită în subsolul fostului muzeu al partidului - Toni Dohotariu explică motivele pentru care aceasta nu a rulat din anii 50.

„Am descoperit în subsolul fostului muzeu al partidului filmul ,,Insurecția antifascistă”, primul film de propagandă fabricat de activiștii comuniști despre ziua de 23 august 1944. Nu a mai rulat din anii 50 și asta pentru că pe peliculă apar și personaje care apoi vor fi lichidate, de exemplu Lucrețiu Pătrașcanu, care a fost acuzat ulterior de ,,orientare burgheză” și a fost împușcat din ordinul lui Dej în anul 1954 la Jilava. Digi24 a transpus o peliculă uitată timp de decenii în format digital. Cu acest suport de imagini, Digi24 și-a propus să devoaleze istoria, să o recupereze. Fără acest suport vizual, campania nu ar fi existat. În plus, am transpus alte trei role din anii 50 care conțin imagini document de la importantele momente ale instaurării comunismului în România: naționalizarea, înființarea CAP-urilor, primele congrese ale PMR patronate de Dej. Digi24 a demontat minciunile și mitologia propagandei comuniste cu argumente istorice, minciuni pe care le-am învățat la școală timp de 45 de ani", spune Toni Dohotariu.

Despre munca la acest proiect, Toni Dohotariu spune că au fost implicaţi 15 oameni: „Am avut filmări în Basarabia, la Cernăuți, în Transilvania, am adunat o bază de date impresionantă, jurnale de front făcute de propaganda nazistă sau de cea comunistă, interviuri cu supraviețuitorii de la Stalingrad sau de la Odessa, veterani de război cu povești impresionante care au trăit istoria scrisă de învingători. Am realizat 25 de reportaje, care sunt de fapt mini-documentare, cu o durată medie de opt minute".

La Digi24 urmează o campanie despre felul în care se face educație în România şi aceasta pentru că este important să se facă o radiografie a societății românești uitându-ne în primul rând la tinerii de astăzi. „Lor, în primul rând, le-am spus în campania „România furată” cine a fost Ana Pauker, ce s-a întâmplat cu adevărat în ziua de 23 august, cum a fost lichidată democrația după 1944 și cât de perfidă a fost propaganda regimului comunist, cum ne-a dezobișnuit să gândim", afirmă producătorul campaniei „23 august 1944 - istoria furată".

George Orbean, project manager Digi24

George Orbean, project manager Digi24, vorbeşte despre importanţa derulării acestui proiect, în contextul în care, după 23 de ani de la sfârşitul epocii comuniste, românii nu îşi cunosc istoria recentă.

„Este o ruşine că după 23 de ani de la sfârşitul epocii comuniste noi nu ne cunoaştem istoria recentă. Prima datorie a unei administraţii responsabile ar fi trebuit să fie clarificarea momentelor tragice prin care au trecut românii la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu a fost cazul, noi am ieşit din comunism la fel cum am intrat: turbaţi de ură, asmuţiţi unii împotriva celorlalţi, strigând lozincile scrise de alţii.

Noi ne-am alungat regele de pe aeroport, am huiduit şi fugărit victimele prigoanei comuniste, ne-am ascuns torţionarii. Câtă vreme nu învăţăm să ne privim în oglindă şi să ne recunoaştem, înţelegem şi rezolvăm vinovăţiile, „o să ne batem pentru pace până când nu va mai rămâne piatră pe piatră pe tot Pământul!". Campania „23 august 1944 - Istoria Furată” este o dovadă a faptului că putem să spunem oricând ce s-a întâmplat cu adevărat, putem discuta despre orice subiect, putem începe în orice moment să ne vindecăm”, afirmă George Orbean.

Project managerul Digi24 afirmă că reacţiile după această campanie demonstrează că scopul a fost atins: a fost readus în mintea oamenilor un moment decisiv din istoria României.

„Foarte mulţi oameni ne-au mulţumit pentru campanie. NU au fost puţini cei care ne-au pus la zid pentru că nu am apărat corect personajul preferat. Cred că cel mai important lucru este că am readus în memoria oamenilor un moment decisiv pentru destinul României.

Am făcut asta în ultimul an cu fiecare dată istorică importantă. Generaţia noastră a învăţat la istorie compunerile SF ale unor politruci fără ţară şi fără Dumnezeu. Toată istoria României pe care am învăţat-o la şcoală este un promoţional al Partidului şi al Fratelui Sovietic. Trebuie să ştim cine am fost, de unde se trage cu adevărat acest popor, care sunt lucrurile sfinte ale Românilor”, spune George Orbean.

Elena Vijulie, realizator Kilometrul 0

După toate aceste dezvăluri mai rămâne ziua de 23 august 1944 învăluită în mister?

Oh, bineînțeles. Noi nu facem decât să ridicăm un colț al cortinei care acoperă acele evenimente. Să nu uităm că istoricii înșiși nu au căzut de acord asupra unor aspecte și, în afară de asta, nici documentele la îndemâna lor nu sunt complete. În plus, istoriografia comunistă a făcut mai mult rău decât bine și aici nu mă refer la filmele de propagandă evidentă, unde toxinele sunt ușor de identificat, ci mă refer la abordările cu iz de seriozitate. Sigur că în jumătatea de secol de comunism s-au adunat și documente și au existat și cercetători serioși, dar de multe ori munca lor a urmat firul roșu al orientărilor din interiorul Partidului Comunist. De exemplu povestea cu gărzile patriotice care, chipurile, ar fi eliberat Bucureștiul, nu a apărut imediat. În anii 50 se spunea că Armata Roșie a eliberat totul. Abia apoi, când regimul a căpătat o tentă ceva mai națională, după moartea lui Stalin, s-a vorbit de ele. Dar totul era o minciună pentru că gărzile patriotice nu au existat și armata română exclusiv a eliberat Bucureștiul. Iar aceasta este o minciună cunoscută, nimeni nu se mai lăsa păcălit. Sunt altele mai greu de demontat, mai subtile, dar cel puțin la fel de otrăvitoare. E nevoie de mult discernământ.

Cât de multe lucruri rămân nespuse despre această zi?

Enorm de multe. În primul rând, este frustrant să încadrăm teme uriașe precum campania din est sau politicile de epurare etnică ale lui Horthy în patru, cinci minute. Dar formatele jurnalistice au logica lor și e bine să fie așa. Apoi apare și problema de fond. Mă refer în special la înțelegerea motivațiilor celor care au acționat la 23 august. Evident că nu poți să îl înțelegi pe regele Mihai dacă te uiți la tabele cronologice și îți imaginezi că din moment ce Armata Roșie a intrat în București după 23 august atunci înseamnă că România a fost ocupată din cauza lui 23 august, și deci că regele Mihai și-a trădat țara. E stupid. Abordarea noastră depășește cu mult aceste scheme, multe dintre ele răspândite de Securitate printre românii din exil ca să întrețină suspiciunea și să blocheze orice acțiune comună. Dar ceea ce putem face noi nu va fi niciodată suficient pentru că misiunea noastră nu este de a ține lecții de istorie. Rolul nostru este acela de a provoca la lectură și la dezbateri cu documentarea făcută.

Cristi Citre, realizator Cultura politică

Cât au durat filmările și documentarea?

La reconstituirea unui act istoric care a avut loc în urmă cu aproape trei sferturi de veac este nevoie de o documentare solidă. În primul rând, am avut de confruntat trei surse primare, mărturiile celor direct implicați - regele, mareșalul, comuniștii - și apoi istoricii contemporani a căror interpretare a actului de la 23 august 1944 nu este întotdeauna aceeași. Ușor nu a fost și nici repede nu s-a întâmplat.

Ce ați descoperit inedit în timpul acestora?

Că încă mai sunt oameni în România - și mă refer la istorici de profesie – care mai cred că răsturnarea de la putere a lui Ion Antonescu și ieșirea României din război reprezintă un act de trădare națională.

Ce a însemnat pentru tine această campanie?

A fost, în primul rând, o întâlnire cu istoria așa cum rar ai ocazia să o întâlnești. Apoi, a fost o provocare profesională pe care nu o întâlnești în fiecare zi.

De ce aduce Digi24 în prim plan tocmai această zi, de 23 august?

Așa cum spuneam la început, este unul dintre cele mai importante momente din istoria României. Iar Digi24 a făcut deja o tradiție din a aduce în lumina reflectoarelor evenimente istorice de anvergură și din a le demantela de vălul unei jumăți de secol de deformare comunistă. Am făcut-o la 1 decembrie (Marea Unire de la 1918), la 24 ianuarie (unirea Munteniei cu Moldova din 1859), la 27 martie (unirea Basarabiei cu România din 1918) sau la 10 mai (ziua independenței și ziua regalității). Digi24 nu face decât să fie consecvent cu el însuși și pe 23 august.

Mai are valoare istoria în ochii telespectatorilor?

Aceasta a fost poate întrebarea în momentul când Digi24 a pornit aceste campanii. Faptul că le-a continuat și le va continua nu este nimic altceva decât un răspuns cât se poate de pozitiv la această întrebare.