Parlamentul României, un portret din interior
În urmă cu patru ani, 588 de parlamentari au rostit angajamentul solemn, iar patru dintre aceştia au urcat la tribuna Parlamentului doar pentru această formalitate. Recordul absolut este de doar 29 de secunde vorbite într-un mandat de patru ani.
Alţi trei parlamentari au mai luat cuvantul doar pentru a se apăra în faţa acuzaţiilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, înaintea votului de reţinere şi arestare preventivă.
Parlamentarii aleşi astăzi au obligaţia de a reprezenta voinţa poporului pentru următorii patru ani. Cum ar trebui să facă acest lucru? Senatul şi Camera Deputaţilor sunt legal constituite după validarea mandatelor a trei pătrimi din numărul total de senatori şi deputaţi. După ce sunt aleşi preşedinţii, birourile permanente şi comisiile permanente ale celor două camere, parlamentarii ar trebui sa inceapa sa lucreze. Adică să propună, să dezbată şi să voteze legi. Uneori, este un proces de durată. Chiar dacă reuşesc să obţină semnături sau promisiuni de susţinere pentru iniţiativele legislative, aleşii pot aştepta chiar şi ani pentru ca propunerile să fie dezbătute în plen.
Cel mai vechi proiect de lege a fost depus la Parlament în urmă cu 10 ani şi vizează organizarea activităţii meşteşugarilor. Proiectul a fost însă uitat în sertarele Comisiei de industrii. În comisiile de specialitate mai aşteaptă un loc pe ordinea de zi alte 63 de legi iniţiate în perioada 2007-2012. Regulamentul intern nu prevede un termen pentru adoptarea unei legi atunci când Camera Deputaţilor este for decizional.
Reporter: „Domnule profesor, ne aflăm într-una dintre comisiile din Camera Deputaţilor. De ce anumite legi sunt ţinute mai mult în sertare, iar altele sunt votate imediat”.
Prof. univ. Romulus Brâncoveanu, decanul Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti: „Întârzierea sau accelerarea adoptării unor legi ţine, pur şi simplu, de echilibrul de forţe din Parlament, de strategiile pe care grupurile parlamentare le adoptă la un moment dat, de urgenţele pe care le reclamă, reale sau, pur şi simplu, numai reclamate”.
Dezbateri și amendamente
După ce sunt examinate, amendate şi avizate în comisii, proiectele de lege se pot înscrie pe ordinea de zi a Camerei sesizate. Cei care ocupă fotoliile din plen pot iniţia dezbateri şi pot propune alte amendamente. Dezbaterile acoperă de la subiecte privind agricultura, la inlocuirea mobilierului din Palatul Parlamentului.
În urmă cu 11 ani, 80% dintre scaunele din plen au fost recondiţionate, din cauza ca deputaţii au scrijelit ideile pe birouri, asemenea şcolarilor pe bănci. Investiţia s-a ridicat la 60 de miliarde de lei vechi. În legislatura 2016-2020, parlamentarii se vor putea exprima mai uşor: forul legislativ a fost dotat un cu sistem de vot electronic cu sonorizare, traducere simultană, comunicaţii audio, video şi de date. Investiţia s-a ridicat la aproape 2 milioane de lei, de trei ori mai puţin decât recondiţionarea scaunelor.
Reporter: „Ar trebui să fie Parlamentul format din elite?”
Prof. univ. Romulus Brâncoveanu: „În niciun caz. Într-o democraţie, Parlamentul este reprezentativ. Asta înseamnă că el reprezintă întreaga populaţie de electori. Avem nevoie, de bună seamă, de o schimbare, dar această schimbare nu poate avea loc la o dată anume. Astăzi, 11 decembrie sau mâine sau poimâine”.
Încredere redusă
Deşi în campanie promit schimbarea, iar activitatea lor poate fi urmărită pas cu pas pe site-urile Senatului şi Camerei Deputaţilor, doar 10% dintre români spun că au încredere în Parlament, arată un sondaj IRES, realizat la comanda Digi24 la începutul lunii noiembrie.
Conf. univ. Camil Pârvu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Univestitatea din Bucureşti: „Cred că trebuie să fim foarte atenţi la tot acest discurs despre lipsa de încredere în parlament, pentru că, pe de o parte, e o mare responsabilitate a parlamentarilor în felul în care ei nu reuşesc să convingă de seriozitatea, onestitatea şi chiar legitimitatea propriilor acţiuni, dar, dincolo de acest lucru, ei suferă şi din cauza unei imagini destul de negative a partidelor politice. Şi ţin să trag un semnal de alarmă, pentru că lucrurile pot să degenereze. Pot degenera fie într-o lipsă de răbdare totală faţă de ce înseamnă pluralismul politic. Vedem, în ţări ca Ungaria, cum majorităţile în Parlament au devenit supermajorităţi. Există un partid, Fidesz, care din 2010 încoace controlează acest Parlament într-un mod covârşitor”.
Conf. univ. Camil Pârvu: „Şi mai există un tip de derivă a parlamentarismului, care este cumva cauzată de lipsa de încredere cronică: o prezidenţializare a acestor regimuri politice, care, la origine, sunt toate parlamentare, dar care apoi se tranformă într-un mod care dă preponderenţă Executivului”.
Chiar dacă parlamentarii nu se bucură de popularitate proporţională puterii lor, există candidaţi care vor să ocupe un loc în legislativ şi pentru privilegiile asimilate funcţiei. Imunitatea parlamentară este unul dintre acestea.
Conf. univ. Camil Pârvu: „Sunt oameni care caută protecţie, caută un timp mai lent al investigaţiilor, caută reţelele de care s-ar putea folosi pentru a-şi facilita situaţia. E păcat. E păcat că partidele politice nu înţeleg cât de gravă este prezenţa acestor oameni în parlament, cât de mult contribuie ei la dispariţia unui prestigiu pe care parlamentele îl avea: prestigiu retoric, prestigiu deliberativ, prestigiu uman.
Imunitate dispensabilă, la alții
În statele cu tradiţie democratică veche, imunitatea pare însă dispensabilă.
Olemic Thommessen, preşedintele Parlamentului din Norvegia: „În Norvegia, nu avem imunitatea parlamentară. Aceasta înseamnă că un membru al Parlamentului este ca orice altă persoană din societate, deci Parlamentul nu ar avea multe de făcut, este o chestiue de rezolvat între persoana acuzată şi cei care acuză”.
Reporter: „Credeţi că imunitatea nu este un lucru necesar?”
Olemic Thommessen: „Nu cred că este neapărat un lucru bun pentru că poate duce la corupţie şi la metode „nesănătoase" de a face politică”.
Deşi a fost un exemplu timpuriu de democraţie parlamentară în Europa, şi în Slovenia există politicieni care candidează pentru un loc în Parlament, în ciuda problemelor cu justiţia.
Milan Brglez, preşedintele Parlamentului din Slovenia: „Asta ţine de felul în care legile pot fi interpretate. Este greu să explici cum cinva care este în închisoare poate fi ales şi i se permite să facă parte din parlament. Poate că are mai mult de a face cu faptul că în aceste societăţi oamenii cred că au nevoie de lideri puternici. Şi să fii puternic înseamnă uneori să fii lipsit de scrupule”.
Prof. univ. Romulus Brâncoveanu: „Imunitatea pentru parlamentari a apărut în urma faptului că, în adunările mai de la începuturile democraţiei, parlamentarii din statele care aveau parlament pe vremea aceea, de pildă Regatul Unit, Anglia, trebuiau să fie protejaţi de acţiunile regelui, de acţiunile suveranului. Această necesitatea nu dispare nici în democraţiile moderne, nici măcar în democraţia noastră n-ar trebui să dispară. Parlamentarii ar trebui să fie protejaţi pentru declaraţiile politice pe care le fac în parlament”.
Conf. univ. Camil Pârvu: „Parlamentul are un rol extrem de important în spargerea unui tip de cerc vicios care este acum extrem de nociv în societatea românească. Un cerc vicios între lipsă de încredere, sărăcie şi corupţie”.
Or, Parlamentul este într-un punct nodal, într-un punct cheie în această ecuaţie. Parlamentul ar trebui să fie, prin compoziţia sa, prin tradiţiile de responsabilitate, de deliberare şi de retorică parlamentară, capabil să transforme cercul vicios într-unul virtuos.
Ce așteaptă tinerii
Acestea sunt lucrurile pe care le aşteaptă de la viitorii aleşi şi Miron Andrei şi Augustin Turcan. Cei doi sunt studenţi în primul an la Facultatea de Drept şi se pregătesc să voteze pentru prima dată la alegerile parlamentare.
Augustin Turcan: „Vreau de la plapuma asta politică ca în sfârşit să-mi vină în faţă şi să-mi ţină un discurs tehnic, nu demoagogic, cum se întâmplă deseori. Vreau să vină cu nişte idei şi mai ales cu nişte soluţii care să rezolve nişte probleme în societate. Pentru că aşa nu facem nimic altceva decât să batem pasul pe loc”.
Miron Andrei: „Aşteptările, sincer, nu pot fi prea mari, pentru că o schimbare nu vine doar cu o simplă sesiune de alegeri. De altfel, apare şi această dezamăgire, şi această frustrare a populaţiei, pentru că tot timpul ne gândim ce variantă mai avem. Şi se pare că, totuşi, nu mai găsim nicio variantă”.
Soarta Parlamentului României pentru următorii patru ani va fi decisă astăzi. Momentul electoral nu este însă singura ocazie a cetăţenilor de a valida sau de a sancţiona activitatea aleşilor.
Conf. univ. Camil Pârvu: „Este o datorie a noastră de a ne lua în serios şi pe parcursul celor patru ani, între alegeri, şi să fim prezenţi cu propriile noastre platforme şi să ne spunem cuvintele foarte puternic, pentru că avem foarte multe lucruri de spus. Parlamentarii nu trăiesc doar într-o bulă, într-un mediu izolat perfect în clădirea din spatele nostru. Din păcate, clădirea are o istorie care pare să invite la aşa ceva . Avem o serie întreagă de instrumente de intervenţie, de presiune, care chiar au efect”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
