PARASCHIVENIA SĂPTĂMÂNII. Să rămâi Ţuţuianu

Să rămâi Ţuţuianu şi mai multe nu când auzi şi vezi la televizor un vicepreşedinte prezentându-şi propria familie politică drept „un partid de maimuţe”. Enunţul are o pojghiţă autocritică („mă includ în această caracterizare”, le spune ulterior Adrian Ţuţuianu ziariştilor) sub care stau ascuţite câteva cuţite cu vârful în sus. Ţuţuianu dă într-un coleg de partid ca să-i doară pe mai mulţi. Instalarea lui Dănuţ Andruşcă în superlativul idioţiei izbeşte prin ricoşeu în (încă) şeful partidului şi în al executivului, cunoscuţi drept „guvernul Dragcilă”. Faptul că Adrian Ţuţuianu intră în amănunte tehnice („Andruşcă e atât de prost, încât nu poate să asculte mai mult de cinci minute când vorbeşte cineva cu el”) îi răcoreşte şi-i confirmă pe cei care spun, de peste jumătate de an, că Viorica Dăncilă e şefă peste o trupă de sfertodocţi şi impostori. Dar mai e ceva. Înregistrările lăsate să scape în spaţiul public vorbesc despre imoralitatea şi josnicia unor oameni dispuşi să se fileze şi să se filmeze, să se înregistreze şi să recurgă la infamii, să se vândă şi să-şi compromită unii altora cariera şi prestigiul (în măsura în care acesta din urmă poate fi dibuit). Cuvintele lui Adrian Ţuţuianu valorează cât un eseu despre prostituţia politică din PSD-ul lui 2018.

O nelămurire, totuşi. Când a comparat coafura Vioricăi Dăncilă cu podoaba capilară a pavianului cu mantie, Cristian Tudor Popescu a fost amendat de CNCD. În acest caz, cât ar trebui să plătească vicepreşedintele PSD pentru asemuirea partidului cu o ceată de maimuţe?

Să rămâi Ţuţuianu şi mai multe nu când îl auzi şi îl vezi la televizor pe Liviu Dragnea făcând logica ţăndări şi susţinând că pragul electoral i-a inhibat pe români şi i-a ţinut departe de urne pe durata celor două zile ale referendumului. După trei zile de muţenie mediatică, preşedintele PSD poate fi compătimit acum că n-a cochetat, prin tăcere, cu o carieră de filozof. Să propui – de-a dreptul sau aluziv – desfiinţarea pragului electoral e o aberaţie care nu te-ar mira dacă ar decola de pe aeroportul neuronal Dănuţ Andruşcă, dar care devine stupefiantă când ţi-o serveşte Liviu Dragnea. Pe de o parte, renunţarea la prag ar însemna, reducând lucrurile la absurd, că e suficient un alegător pentru omologare. Pe de altă parte, la referendumul din 2009 pentru un parlament unicameral (rămas în conştiinţa publică drept referendumul celor 300) prezenţa la vot a fost de peste 80%. Ce-i drept, rezultatul referendumului nu a produs umbra vreunei consecinţe până în sfânta zi de azi.

Să rămâi Ţuţuianu când îl auzi şi îl vezi la televizor tot pe Liviu Dragnea delimitându-se public de Adrian Ţuţuianu prin delimitarea, şi ea publică, de Dănuţ Andruşcă. Când ziariştii îl întreabă dacă e de acord cu punctul de vedere al vicepreşedintelui PSD, Liviu Dragnea răspunde interogativ: „Cum vreţi să fiu de acord cu un asemenea limbaj?” Mai pe şleau spus, forma e discutabilă, dar fondul e corect: Dănuţ Andruşcă chiar e aşa cum a fost făcut.

Să rămâi Ţuţuianu şi mai multe nu când o auzi şi o vezi pe Viorica Dăncilă continuându-şi, docil şi neconflictual, prigoana împotriva limbii române. Când se apucă să numere aluviunile, Viorica Dăncilă se află în situaţia celui care întreabă „mai aveţi vreo icră şi pentru mine?” Iar când se referă la „dezastrele care produc calamităţi” şi la „interperiile” care năpăstuiesc biata Românie, îţi vine să închizi televizorul şi computerul, să fugi în inima codrului şi să urli ca un licantrop dezabuzat.

Să rămâi Ţuţuianu şi mai multe nu când o auzi şi o vezi pe aceeaşi Viorica Dăncilă alunecând spre zona dreptului şi susţinând, după protestele din 10 august, o aberaţie excavată parcă din creierul lui Emil Bobu: „Cei care cer demisia preşedintelui PSD încalcă grav Constituţia României”. Încălcări asemănătoare ale legii fundamentale comit, de bună seamă, şi cei care cer demisia lui Nicolae Dică de la FCSB, a lui Beatrice Rancea de la conducerea Operei Naţionale, a lui Nicolae Manolescu de la preşedinţia Uniunii Scriitorilor şi a lui Julen Lopetegui de la Real Madrid.

Să rămâi Ţuţuianu şi mai multe nu când îl auzi şi îl vezi la televizor pe secretarul de stat Veaceslav Şaramet scufundându-se în penibil în faţa lui Tudor Muşat şi a deputatului liberal Dan Vâlceanu. Simplul fapt că un asemenea om care se autocontrazice de la o frază la alta şi care toacă nervii publicului cu enunţuri gen „Orice discuţie există e bine să existe discuţii” ajunge într-un asemenea post e dovada că până la urmă diagnosticul lui Adrian Ţuţuianu – brutal, chiar vulgar – are o doză consistentă de adevăr. Săptămâna trecută executivul a fost înnobilat prin numirea în funcţia de consilier de stat a lui Mario Ilie Rafael. Acum se înfăţişează publicului Veaceslav Şaramet, care nu recunoaşte o idee nici dacă-l muşcă de nas şi care spune „ca şi număr”, „ca şi membru” şi „ca şi guvern” în mai puţin de două minute.

Până la urmă, e totuşi bine că şefimea din PSD începe, vorba lui Cătălin Rădulescu, „să-şi dea CU arama pe faţă”. E de pronosticat o cocleală apropiată, aşa cum se poate vedea din clinciurile to mai dese în care se prind miniştrii şi vicepreşedinţii PSD. Filmul se cheamă „Întărâtă-i, drace” şi reclamă porţii triple de floricele.