În anul 1924, regina Maria a văzut pentru prima oară Balcicul, pe atunci teritoriu românesc. A fost impresionată de magia locului, după cum mărturisește în scrierile sale: „M-am oprit deodată pe o limbă de pământ lângă mare, care a trezit în mine un fior cu totul deosebit: Şedeam jos, privind marea scânteietoare de lumină şi ascultând jocul talazurilor împotriva malului. Făceam parte din loc şi locul făcea parte din mine”.
Un an mai târziu a început construcția castelului ce avea să devină locul ei de suflet. Arhitecții Augustino și Amerigo, din Italia, și celebrul decorator de grădini Jules Jany din Elveția aveau să lucreze 11 ani.
„Balcicul ştim că a fost creat din banii câştigaţi de ea de pe urma cărţilor vândute. Încă o dată arta sprijină propria ei creaţie. Este un stil mediteranean îmbinat cu elemente orientale”, a explicat istoricul Diana Mandache.
Dormitorul reginei Maria de la Balcic nu seamănă deloc cu luxul Palatelor din Capitală. O cameră simplă, cu pereți albi, dar în același timp spațioasă și inundată de lumină. Pe terasă obișnuia să scrie, să citească și să picteze. Dar mai ales, de aici putea admira priveliștea ei preferată - Balcicul și marea.
În dormitor este unul dintre tablourile pictate de regină, un buchet de crini, flori ce-i aminteau de copilărie şi pe care a încercat să le sădească peste tot pe unde a trecut. Dar numai Balcicul i-a oferit crinii la care visa dintotdeauna. Pasionată de flori, regina a reuşit să creeze la Balcic o adevărată grădină botanică. 3.000 de specii de plante, dintre care unele rare şi o grădină cu 250 de specii de cactuși, una dintre cele mai importante din Europa.
Fiecare colțișor din domeniul de la Balcic are o poveste. Templul apei, spre exemplu, era locul unde regina Maria încerca să întruchipeze Casa Milosteniei din Ierusalim. Aici se refugia pentru a medita și a se odihni.
Tot aici era raiul artistilor interbelici, pe care regina i-a încurajat și i-a sprijinit întreaga viață. Ea însăși era nu numai o mare iubitoare de artă, dar și o artistă cu har. Scria, picta și adora să-și decoreze singură castelele.
În 1940, în timpul celui de-al doilea război mondial, România este nevoită să cedeze Bulgariei Cadrilaterul, inclusiv Balcicul. În prezent, Castelul Reginei Maria este in proprietatea statului bulgar si este vizitat de mii de turisti din Romania.
Un alt loc îndrăgit de regină a fost Branul, pe care l-a primit în dar de la primăria Braşovului drept recunoştinţă pentru contribuţia ei si a Regelui Ferdinand la Marea Unire.
În documentul prin care se parafa donaţia se spune despre regină că „usca lacrimile văduvelor şi orfanilor, îi îmbărbăta pe cei deznădăjduiţi şi întindea ajutor şi mângăiere celor ce zac în suferinţă”.
De altfel, Maria a fost numită şi Mama regină pentru că i-a îngrijit pe soldaţii răniţi în primul război mondial. Nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii, Maria a fost şi un foarte bun diplomat. A reprezentat cu succes România in strainatate şi a fost primită cu braţele deschise in cancelariile europene, acolo unde pleda pentru cauza românească.
Regina a primit Branul în 1920 şi imediat au început lucrările de ,,îmblânzire” a cetăţii de apărare, după cum spunea în scrierile sale: „Îl văzusem stând într-o singurătate nebună pe stânca pe care e înălțat și-mi fluturase prin minte ce încântare ar fi fost să stăpânesc o asemenea fortăreață și s-o prefac într-un cămin”.
Regina a transformat meterezele şi gurile de tragere în ferestre, a ridicat alte două turnuri, iar sobele şi vetrele au devenit cămine moderne.
„Regina era neobosită, urcând şi coborând treptele acestui castel de nenumărate ori pentru a inspecta fiecare colţişor. Şi-a decorat dormitorul cu totul felul de obiecte sacre, icoane aurite, tablouri cu temă religioasă, candele argintate”, povestește ghidul Anemona Todor.
A păstrat farmecul castelului și spiritul sălbatic, pe alocuri neprietenos.
Sala de muzică era locul ce prindea viaţă în fiecare după-amiază. Aici, ca şi la Balcic, veneau artişti şi petreceau ore în şir alături de regină.
„Elisa Brătianu, soţia lui Bratianu, care o ajuta şi la amenajarea grădinilor, renumita pianistă Cela Delavrancea care a cântat de multe ori la pian şi George Enescu despre care regina spunea tot timpul: cânta divin”, a mai spus ghidul.
Toate locurile pe care le-a îndrăgit regina arata pasiunea ei pentru artă. La Pelişor încă mai există atelierul de pictură în care îşi petrecea cea mai mare parte a timpului. O încăpere nu foarte mare, dar cu ferestre mari, orientate spre nord, ca să aibă lumină potrivită întreaga zi.
Balcicul, Branul, Pelișorul. Tot atâtea locuri care poartă pentru totdeauna amprenta personalității reginei. Sunt darul ei pentru o Românie pe care a iubit-o nespus, până în ultima clipă, așa cum mărturisește în testamentul său: „Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugata, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. Am credința că v-am priceput: n-am judecat, am iubit”.