„Am călătorit la New York şi am văzut că în fiecare vagon de metrou şi chiar si în staţii sunt
expuse lucrările unor ilustratori. Şi mă gândeam: ce bine că aşa pot fi cunoscuţi artişti. Practic, sunt în mijlocul lumii, au o galerie în mişcare în permanenţă. Şi atunci am zis: Oare la noi nu s-ar putea gândi ceva de genul ăsta. De ce să nu fie frumos şi în Bucureşti?. Şi m-au întrebat unde aş vrea să încep, iar eu am spus Piaţa Romană. Staţia asta mi s-a părut întotdeauna vitregită. E în mijlocul oraşului, îmi pare înghesuită şi parcă niciodată nu avea nimic de spus, dar pereţii erau goi. Timp de şapte nopţi, pentru că totul s-a desfăşurat în timpul nopţii, am avut dreptul să lucrez aici.
Începând de la 10 seara până la 4 - 5 dimineaţa.
Mi-ar plăcea ca asta să fie doar o primă etapă dintr-un proiect mare, în care să fie implicate toate staţiile de metrou dacă se poate.
Dacă faci ceea ce-ţi place. Zic eu că nu există vârsta ideală pentru a face asta. Nu e niciodată prea târziu. Lucrurile se leagă altfel. În momentul în care lucrezi cu pasiune la ceea ce ai visat o viaţă, la ceea ce ai simţit că reprezintă de fapt vocaţia ta”, povesteşte Carmen Nistor.