Azi, în vâltoarea vieţii moderne la care suntem nevoiţi să ne adaptăm, rădăcinile familiei tradiţionale sunt tot mai firave, iar sociologii vorbesc chiar de destrămarea acesteia.
„Existau duminicile, în primul rând, cu masa în familie, și mesele zilnice cu masa în familia mică. Tot timpul seara mâncam împreună”, povestește Marius Manole, actor.
A povesti despre familia unită, solidă tinde să înceapă tot mai des cu... a fost odată ca niciodată. S-au dus vremurile când masa aduna în jurul ei toată familia. Nu mai e demult spațiul de socializare, unde ne împărtășim bunele și relele de peste zi. Mesele în familiile zilelor noastre sunt dominate de ziarul din mâna tatălui, de gadgetul pus pe Facebook din mâna adolescenților sau de televizorul la care cel mic vede un ultim desen animat.
„Masa în familie probabil că a devenit cina în familie în zilele de luni până vineri sau un mic dejun înainte de a ieși val-vârtej pe ușa casei, atât părinții, cât și copiii. S-a pierdut din cultura de a sta la masă, a ne privi în ochi și a sta de vorbă. Nici mama nu mai e ca înainte, cand îşi găsea vreme să meargă şi la lucru, să pregătească şi mâncarea, să-i ajute pe cei mici la lecţii şi să se mai bucure şI de câteva clipe de jocă”, spune Diana Stănculeanu, psiholog Organizaţia „Salvaţi Copiii".
„Cred că înainte mama avea un rol mult mai important. Aveam mămici care își încheiau ziua de muncă la trei după-amiaza, la patru. Programul de muncă era unul standard de la 7:30-8:00 până la 3:30 - 4:00”, adaugă ea.
Căsnicia a ajuns și ea mai degrabă un experiment social. Astăzi, să menții o familie unită este ca o cursă contra-cronometru. „În anii trecuți și mai ales în zonele rurale, dar și în cele urbane, până acum 20, 30 de ani, era de rușine să divorțezi. Era rușinos să fii femeie sau bărbat divorțat, pentru că acest lucru reprezenta emblematic eșecul tău în relația numită căsnicie”, subliniază Diana Stănculeanu.
La nivel european, pentru 7 din 10 cupluri timpul ajunge la final în mai puțin de cinci ani de la căsătorie. Familia monoparentală, emblematică pentru societatea actuala, este formată de cele mai multe ori din mama și copilul ei”, explică Diana Stănculeanu.
Schimbarea merge încă şi mai departe, încă din structura de bază. Perry si Lestat, doi tați din România, îi cresc împreună pe Lucrezia și Orazio, copiii lor de gemeni. Ca să poată avea copii, cei doi au apelat la două femei, una care a donat ovulele pentru fertilizarea in vitro și cealaltă care a purtat sarcina și i-a născut pe copii.
„Ei știu deja că au o mamă biologica și una care i-a născut, le recunosc în fotografii, le știu numele, au luat deja legătura cu mama care i-a născut și înțeleg că au doi tați. Fac diferența între un tată și celălalt prin asocierea de nume”, spune Lestat Monroe.
Este clar că în acest caz nu mai putem vorbi despre familia clasică: o femeie, un bărbat și copiii lor. Putem vorbi însă despre tradiționalele valori precum înțelegerea, respectul, învățarea.
Dar, mai ales, vorbim despre un ingredient fără de care nu se poate: dragostea.