NĂSCUT ÎN ROMÂNIA. Dana Papadima: Ați mai auzit de licitații de manuale? Ultima a fost în 2001
„Modelele pe care le oferă societatea ar trebui să fie aceleaşi pe care le oferă și le cere şcoala. Modelele pe care le preferă copiii ar trebui să se întâlnească cu cele la care recurge familia. Ar trebui să existe o consistență, o întâlnire a acestor modele. Din păcate, lucrurile nu stau aşa. Acolo unde şcoala ştie ce modele și ce valori vrea să transmită e bine să se întâlnească într-un loc cu modelele familiei.
Din punctul de vedere al societăţii, opiniile sunt diverse. E un model apocaliptic, școala se duce în jos, societatea nu mai e capabilă să-și instruiască viitorul, copiii. Familia, dacă nu are posibilităti, e pierdută faţă de pretențiile și rigorile unui sistem de învățământ tot mai înstrăinat de lucruri care se întâmplă în prezent. La mijloc, undeva prins între niște statistici, este elevul din România, despre care nu știm mare lucru, care poate fi cel care face zece kilometri până la școală, care poate fi un copil răsfățat dintr-o școală din București, care poate să fie un copil care nu merge la școală. Ce știm despre profilul elevului îmi este foarte greu să vă spun, tocmai din cauza că nu există o convergență de modele și de valori.
Acolo unde sunt eu, avem o suită de valori în care credem, dar suntem conștienți că copiii sunt supuși unor contexte diferite, unor stimuli diferiți și au și alte modele. Nu încercăm să le contracarăm cu violenţă, pentru că acest lucru provoacă neîncredere și negație. Apropo de cărți în raport cu gadget-uri. Încercăm și unele și altele, sunt ale prezentului, pot și trebuie să fie folosite”, spune Dana Papadima.
Cât despre cele aproape 15.000 de violenţe fizice şi tâlhării comise anul trecut în şcolile din România și care au fost raportate la Ministerul Educaţiei, Dana Papadima consideră că elevii nu au nicio vină.
„Copiii, până la 18 ani, sunt produsul societăţii, al familiei, al şcolii, toate laolaltă. Așa cum este societatea, așa sunt și acești 15.000 de copii care au comis violențe. Nu știu dacă e mult, e puțin, evident că sunt lucruri care te oripilează, dar care provin, o dată, din rațiune de educație și educabilitate a familiei, pe de altă parte din lipsa de mijloace a școlilor. Sunt convinsă că fiecare școală din țară și-ar dori să aibă un sistem de protecție, probabil că nu au bani, nu există resurse, acolo unde există resurse probabil că părinții din comitet sunt foarte activi. Nu e vorba neapărat de rea credinţă, ci de lipsa de mijloace și, probabil, de o proastă gestionare a banilor la nivelul conducerii ministerelor”, mai spune directorul educațional la școala „Little London”.
Despre copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate, sau care lucrează foarte mult și vin acasă obosiți, și, probabil, dispoziția de a mai sta de vorbă cu cei mici nu mai există, Dana Papadima consideră că majoritatea copiilor din școlile publice resimt lipsa timpului valoros petrecut alături de familie.
„Îi afectează enorm. Caută în noi nu doar prezenţa educatorului, ci şi prezenţa părintelui. Și părinții resimt o mare frustrare. Nu-și dorește nimeni asta. Sunt vremuri de criză, incomparabil mai grele decât acum patru ani, în care nu-ţi permiţi să refuzi ore suplimentare sau să cauţi surse de venit”, adaugă Dana Papadima.
Problema ar fi în cele trei direcții în care merg manualele, programa și evaluările
În calitatea de editor de manuale, Dana Papadima afirmă că sunt manuale care n-au mai fost înnoite niciodată și că nu manualele ar fi problema atâta timp cât programele școale sunt din alte timpuri.
„Ați mai auzit de licitații de manuale? Eu am plecat din acest sistem editorial în 2007 și ultima licitaţie a fost în 2001. Sunt manuale din clasa a V-a care n-au mai fost înnoite niciodată. Poate s-au mai făcut mici retuşuri, dar manualele sunt învechite moral.
Nu manualele sunt marea problemă, ele trebuie să urmeze nişte programe, iar programele școlare, tot ceea ce se întâmplă în școală, sunt de pe alte timpuri. Manualele trebuie să respecte programa, evaluările naţionale trebuie să respecte programa. La ora asta avem trei direcții: manualele respectă sau nu programa în funcție de ce a hotărât nu știu ce autor, programa este de peste zece ani, nu s-a lucrat deloc în ceea ce înseamnă viziune asupra elevului care trebuie să iasă dintr-o școală, iar evaluările sunt în altă parte”, afirmă fostul editor de manuale.
Despre cine ar trebui să poarte responsabilitatea acestor lucruri, Dana Papadima a răspuns:
„Toate aceste lucruri ţin de cei care răspund de orientarea învăţământului românesc și anume garnitura care din punct de vedere a politicii educaționale – nu vorbesc de politică - este responsabilă într-un moment dat. S-a vorbit acum câţiva ani de un pact pentru educaţie, nu a existat niciodată. Cine a venit la cârma ministerului a dorit să înceapă de la 0, oricine a venit nu a făcut nici cel mai mic efort de a continua ce a făcut predecesorul. A fost o lege a educaţiei bună, rea, au fost multe lucruri controversate, o mare parte din lege era aplicabilă. De ceva timp încoace, bucăți din această lege nu mai țin de lege. S-au dat hotărâri care încalcă legea educaţiei, unde putem vorbi de o viziune pe termen lung. O reformă pe termen lung durează de la 15 ani în sus”.
Campania Digi24 „Născut în România”
1 iunie, Ziua Copilului, este contextul în care Digi24 demarează o campanie pragmatică și lucidă pentru a arăta cât de aproape sau cât de departe sunt copiii din România de ceea ce părinții lor își doresc pentru ei. Pe parcursul unei săptămâni, începând de luni 27 mai până sâmbătă 1 iunie, Digi24 le va arăta telespectatorilor cum este să fii „Născut în România”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
