Monica Pillat: Am visat că tata era într-o apă mare neagră; de fapt am visat ceea ce se întâmpla
Poeta Monica Pillat, fiica scriitorului Dinu Pillat, a povestit pentru emisiunea „Digicult” de la Digi24 despre arestarea de către comunişti a tatălui său, pe 25 martie 1959, de Buna Vestire.
„Am visat că tata era într-o apă mare neagră (…) şi-ntindea mâna pe mal, stăteau toţi prietenii lui şi vrând să iasă din apă, îi trăgea pe toţi înăuntru. (…) de fapt, am visat ceea ce se întâmpla. Odată cu el, toţi prietenii lui din procesul Noica-Pillat au fost luaţi”, spune Monica Pillat.
O viaţă trăită sub semnul amintirilor, al poeziei, dar şi al credinţei: MONICA PILLAT
Monica Pillat provine dintr-o familie de artişti, cu rădăcini boiereşti. Tatăl său, nepot al Brătienilor, a fost scriitorul Dinu Pillat, mama sa, Cornelia Pillat, era specialist în arta medievală, iar bunicii paterni au fost pictoriţa Maria Pillat Brateş şi poetul Ion Pillat.
A cunoscut, încă de mică, prieteni ai părinţilor săi, intelectuali care s-au opus ideologiei comuniste: poetul Vasile Voiculescu, scriitorul avangardist Marcel Avramescu sau Nicolae Steinhardt.
Avea 11 ani atunci când tatăl său, poetul Dinu Pillat, a fost arestat.
„De atunci, practic, n-am mai fost copil. A fost aşa, o retezare sufletească. Nu pot să spun că nu mi-am dat seama ce se-ntâmpla, dar ca şi mama, ca şi bunicile mele, nu puteam decât s-accept ceea ce se-ntâmpla pentru că nu te puteai opune”, spune Monica Pillat.
23 de intelectuali români au fost întemniţaţi în închisorile comuniste între decembrie 1958 şi ianuarie 1960, sub acuzaţia de a fi încercat să submineze regimul.
Au fost torturaţi, umiliţi şi, în cele din urmă condamnaţi, acuzaţi de a fi purtat discuţii despre cărţi interzise şi scrieri considerate „duşmănoase" la adresa ordinii sociale.
INTELECTUALI ARESTAŢI ŞI PEDEPSE
25 ani muncă silnică - Constantin Noica
25 ani muncă silnică - Constantin Pillat
20 ani muncă silnică - Ion Mitucă
18 ani muncă silnică - Arşavir Acterian
16 ani muncă silnică - Gheorghe Florian
16 ani muncă silnică - Sandu Lăzărescu
15 ani muncă silnică - Constantin Ranetti
14 ani muncă silnică - Alexandru Paleologu
13 ani muncă silnică - Iacob Noica
12 ani muncă silnică - Nicu Steinhardt
9 ani închisoare corecţională - Constantin Răileanu
8 ani închisoare corecţională - Beatrice Strelisker
8 ani închisoare corecţională - Marietta Sadova Acterian
8 ani închisoare corecţională - Emanoil Vidrescu
8 ani închisoare corecţională - Nicolae Radian
7 ani închisoare corecţională - Sergiu Al George
7 ani închisoare corecţională - Remus Niculescu
7 ani închisoare corecţională - Theodor Enescu
7 ani închisoare corecţională - Vladimir Streinu
7 ani închisoare corecţională - Vlad Aurelian
6 ani închisoare corecţională - Anca Ionescu
6 ani închisoare corecţională - Simina Mezincescu
6 ani închisoare corecţională - Păstorel Teodoreanu
Volumul „Aşteptând ceasul de apoi" al lui Dinu Pillat a fost confiscat de către comunişti şi a devenit probă incriminatorie în procesul lotului Noica-Pillat. Comuniştii considerau volumul un pericol pentru ordinea țării.
„Era deja condamnat, am visat că întrebam pe cineva ce se va întâmpla cu tata şi îmi spunea acel om că a fost condamnat la 25 de ani şi de atunci am întrebat-o pe mama.E adevărat că tata a fost condamnat la 25 de ani şi ea a spus da, dar de unde ştii? Înseamnă că totuşi poţi să cunoşti fără să ştii nişte lucruri”, crede Monica Pillat.
„Mi s-a părut că scriind vorbesc cu el”
1 martie 1960. Tribunalul Militar Bucureşti a dat sentinţa în cazul celor 23 de intelectuali.
Scriitorul Dinu Pillat a fost mai întâi condamnat la moarte. Pedeapsa i-a fost ulterior comutată la 25 de ani de muncă silnică. În închisorile de la Malmaison, Jilava şi Gherla, torţionarii îi spuneau că soţia şi fiica au murit din cauza lui.
„Dacă nu te poţi opune răului, nu ştiu, nu e vorba de acceptare, dar acest rău care i s-a întâmplat tatei, eu l-am simţit la alt nivel sufletesc. Am început să scriu în absenţa tatei, am scris foarte mult, atunci am început să scriu poezii, pentru că mi s-a părut că scriind puteam vorbi cu el. Poezia a fost calea mea de ajungere până la el”, mărturisește Monica Pillat.
În anul 1964, după cinci ani de arest în închisorile comuniste, supus unor suferinţe şi torturi greu de imaginat, Dinu Pillat a fost eliberat. Singurul lucru care l-a ţinut în viaţă a fost credinţa.
„Aveam vreo 16 ani când tata s-a întors acasă şi am fost atât de fericită că el era din nou cu noi, încât cred că acela a fost cel mai frumos moment din viaţa mea. Atunci mi s-a redat tinereţea, când el s-a întors, mi s-a redat copilăria furată. Am redevenit de vârsta mea”, spune Monica Pillat.
Pentru Monica Pillat, durerea pricinuită de suferinţele tatălui său şi-a găsit alinare doar în poezie, în gândurile de jurnal şi în apropierea de Dumnezeu.
De la tatăl său a învăţat ce înseamnă onoarea, demnitatea, dar mai ales, iertarea.
„El avea o direcţie apropo de educaţie. Îmi spunea în fiecare zi trebuie să faci ceva bun ca să nu pierzi ziua aceea degeaba. Să faci ceva care să sporească bunătatea sau frumuseţea lumii şi de fiecare dată seara eu trebuia să-i spun dacă am pierdut sau am câştigat acea zi”, își amintește poeta.
„Ne citea mie şi mamei cu voce tare aşa cum făcuse şi tatăl lui cu el din poeţii lui preferaţi, din prozele preferate din literatura. Când aveam vreo 8 ani, am început să scriu. Şi tata a venit într-o zi, îmi aduc aminte, şi mi le-a adus bătute la maşină şi mi-a spus uite, poveştile tale s-au publicat. Eu nu făceam atunci fiind aşa mică diferenţa între o carte şi ceva bătut la maşină. Dar el în felul acesta, nu ştiu de ce, a vrut să urmez şi eu calea”, crede Monica Pillat.
Despre anii în care familia sa a fost urmărită, batjocorită şi persecutată de comunişti, Monica Pillat a scris în volumele sale de poezii. Astăzi, trăieşte într-un apartament modest din Bucureşti, casa părinţilor ei Cornelia şi Dinu Pillat.
„Dacă acum aş renunţa la aceste obiecte şi mi-aş cumpăra mobilă nouă şi tot, aş fi ca un om spălat pe creier. Sau aş vrea să-mi spăl creierul. Pentru că toate aceste obiecte sunt parte şi din viaţa mea, dar şi a alor mei şi cred că timpul este o comoară”, spune poeta.
O familie cu un destin greu încercat, umbrit de cruzimile şi ororile regimului comunist. Au rămas în urmă mii de pagini de jurnal şi memorii, cărţi mărturii ale unei epoci pe care nu avem dreptul să o dăm uitării.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
