Moartea suspectă a singurului om anchetat pentru terorism la Revoluție
În zilele Revoluţiei, mulţi „terorişti” au fost prinşi. Au fost însă eliberaţi fără a fi interogaţi de procurori. Singurul care şi-a asumat în scris că a tras şi a descris şi reţeaua de colaboratori ai Securităţii din care făcea parte, a fost Tudor Molan, poştaş în Braşov. În ianuarie 1990, a murit în arest. O investigaţie corectă a morţii sale, dar şi a faptelor unui misterios ofiţer de Securitate Morariu ar putea deschide piste majore în Dosarul Revoluţiei. Dar abia în acest an procurorii au început urmărirea penală in rem. Adică au constatat moartea violentă a acestor persoane şi merg pe firul faptelor până la găsirea vinovaţilor. O altă noutate este că noii anchetatori ai Dosarului Revoluţiei se dovedesc interesaţi şi de organizarea Armatei, a Securităţii şi altor forţe de tip militar din vremea dictaturii, ceea ce i-a dus inclusiv la CNSAS.
În dimineaţa zilei de 9 ianuarie 1990, gardienii Miliţiei Braşov constată decesul deţinutului Tudor Molan. Reţinut pe 23 decembrie 1989, după ce fusese prins de o mulţime de manifestanţi care l-au acuzat că a tras în revoluţionari, Molan ajunge în arest. Este interogat imediat de un procuror militar.
Tudor Molan declară că a fost înarmat de locotenentul de Securitate Morariu, alături de alte opt persoane. Peste nici două săptămâni, moare în arest.
„Era totul zdrobit. Tot corpul era zdrobit... Picioarele lui nu mai era nici un picior nu se mai ţinea normal aşa... Aşa, aşa ca şi cum era o zdreanţă. Tot era rupt, zdrobit! Cum l-au zdrobit acolo, în beciurile Poliţiei”, spune Constantin Molan, fratele acestuia.
Anchetatorii din ianuarie 1990 susţin că loviturile au fost cauzate de protestatarii furioşi, imposibil de identificat şi clasează cazul.
Alături de acte din arhivele Securităţii, documentele aflate în dosarul Molan, văzute de cercetătorul Mădălin Hodor la Parchetul Militar, relevă o ipoteză încă mai dramatică: „teroriştii” care au acţionat în decembrie 1989 erau oameni obişnuiţi. Tudor Molan era poştaş la Oficiul nr. 1 din oraş.
„L-au luat soldaţii şi l-au interogat. Şi respectivul a declarat senin următoarele: "Pe data de 20 dec. 1989, cu o zi să existe de ieşirea manifestanţilor şi cu 2 zile înainte să se tragă, am fost chemat la o casă conspirativă a Securităţii în Braşov de către ofiţerul de obiectiv al Poştei, locotenentul major Morariu, împreună cu alţi colaboratori din reţea. Locotenentul Morariu ne-a convocat, ne-a înarmat, ne-a dat arme şi ne-a spus că urmează să tragem în oameni şi militari care se vor aduna în piaţa din Braşov”, declară istoricul Mădălin Hodor, cercetător CNSAS.
Pe 25 decembrie 1989, Tudor Molan îşi schimba însă declaraţia. Nu a fost înarmat de locotenent Morariu, ci de unul din membrii reţelei. Pe 27 decembrie are loc reconstituirea, cu momentul ascunderii în cimitirul evanghelic.
Tudor Molan devine confuz, declară că nu îşi mai aminteşte aspecte pe care le descrisese clar cu nici o săptămână în urmă.
Dată fiind schimbarea de declaraţii are loc o expertiză medicală. Medicii, inclusiv doi psihiatri, constată, în ajunul Anului Nou, că Tudor Molan este sănătos psihic, dar că prezintă unele contuzii şi echimoze. Când fratele său recuperează cadavrul, vânătăile devenise fracturi grave:
„Nu am găsit nici măcar un act la morgă: dom'ne, când l-a adus, cine l-a adus, care e diagnosticul, din ce cauză a murit, nimic, nici la ora actuală nu ştim din ce cauză a murit”, spune fratele acestuia.
Între timp, la Bucureşti şi Timişoara, procurorul general adjunct al Parchetelor Militare, Ioan Dan, lucrează la dosarul „Timişoara”, care a trimis în închisoare mai mulţi înalţi ofiţeri de Securitate şi Armată. Lucrează, de asemenea, la aşa-numitul dosar al Comitetului Executiv al Partidului Comunist.
El este cel care îi pune sub acuzare pe toţi cei care au acceptat decizia lui Nicolae Ceauşescu din 17 decembrie de a se trage în manifestanţi. În 1994, coordonatorul Ioan Dan vede şi dosarul Molan al colegilor de la Braşov.
„Pe mine m-a şocat în primul rând constatarea medico-legală, care a fost criminală. Care după ce se constantă întregul pieptul rupt, coaste, stern, frânte, şi directorul Direcţiei de Medicină legală, el personal a scris că e moarte naturală. Ştiam că medicii legişti sunt la dispoziţia Securităţii şi mai falsificau constatările medico-legale, dar asta m-a şocat şi fiind şi criminalist şi văzând atâtea cazuri şi rapoarte de autotopsie şi... băi, dar nu se poate, nu se poate "Moarte naturală", când el nu mai are coaste întregi în el”, declară Ioan Dan, procuror.
Cu toată intervenţia şefului de la Bucureşti, dosarul Molan trenează. Nu era singurul. Era perioada în care Ion Iliescu i-a graţiat pe majoritatea complicilor lui Nicolae Ceauşescu din CPEx şi chiar pe cei care s-au făcut vinovaţi direct de masacrul de la Timişoara.
Pe de altă parte, susţine Ioan Dan, chiar subalternii săi procurori îi cereau să aprobe închiderea dosarelor la care lucrau.
„Veneau la mine să fie închise. Şi eu nu acceptam, spuneam fă asta, fă asta, fă asta. Era o presiune, nu ştiu de unde venea, dar nouă ne venea de la procurorul general: "Terminaţi, dom'ne, cu dosarul Revoluţiei, ce le tot lungiţi!". Ce mi s-a spus şi mie la o discuţie... apropo de procurorul general. Ce faceţi, de ce nu le terminaţi? Noi le terminăm, dar Dan ni le dă înapoi. Bine. Atunci veniţi cu ele la mine, nu mai mergeţi cu ele la Dan. (Care este numele acestui procuror general?) Mihai Popa Cherecheanu. Era în relaţii cu subalternii mei, pentru că fusese coleg cu ei”, mai spune Ioan Dan.
„Cei de la Braşov, care au închis dosarul, susţineau că Molan a murit în 8-9 arest din cauza bătăilor primite pe 23. Dar având în vedere gravitatea rănilor, gen. Dan a întrebat foarte concret dacă o persoană cu sternul zdrobit poate să trăiască timp de 17 zile fără nici o problemă: 23 decembrie - 8-9 ianuarie. Cei de la Mina Minovici au dat un răspuns de banc de la Radio Everan: O persoană cu sternul zdrobit poate să trăiască un număr mai mare sau mai mic de zile”, afirmă Mădălin Hodor.
Convins că Molan nu ar fi putut lua parte la nici un interogatoriu şi cu atât mai puţin la reconstituirea faptelor, procurorul Ioan Dan caută posibili martori. Fostul deţinut de drept comun, Mihai Clipea, coleg de celulă cu Molan, racolat, se pare, de Miliţia Economică, este un astfel de martor.
„Ceea ce spune acest deţinut de drept comun este că pe 24 decembrie în celula lui Tudor Molan a fost adus un ofiţer de Securitate, pe numele lui Morariu, că Molan i-a povestit şi acestuia ce a făcut el, moment în care Morariu l-a luat la bătaie. Au intrat şi celulă încă două persoane, dintre care a recunoscut una dintre ele, tot aşa colaborator al Securităţii şi spune el aceste persoane l-au bătut în continuare pe Molan. Aceasta este declaraţia dată pe 15 ianuarie de respectivul”, mai spune Mădplin Hodor.
Pe 17 decembrie, la cererea lui Nicolae Ceauşesu, conducerea Partidului Comunist a fost de acord să se tragă în manifestanţi. Astfel, armata a primit indicativul "Radu cel Frumos", prima etapă a stării de război în cazul unei invazii străine, invazie de fapt inexistentă.
Iar Securitatea a declanşat aşa-numitul "plan unic de intervenţie". Poştaşul din Braşov pare o mică rotiţă din acest imens angrenaj criminal. Noua echipă de procurori trebuie să afle ale cui au fost ordinele efective care l-au pus în mişcare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
