Milostiv cu puşca-n mână

Nu ştiaţi? Vânătorii împuşcă animale din iubire pentru oameni. De la Ion Ţiriac la Donald Trump Jr, cu o oprire în halta Roberto Baggio, vânătorimea lumii apasă pe trăgaci fiindcă ăsta e cel mai bun mod de a-ţi arăta sentimentele faţă de semeni.

Se petrece acolo o alchimie subtilă, al cărei rezultat e suprimarea din dragoste. Când sunt invitaţi să-şi explice filozofia, vânătorii au grijă să deşerte putina cu vorbe nobile: grijă pentru conservarea speciilor, solidaritate cu oamenii din zonele sărace, mărinimie calculată în kilograme de carne crudă, eforturi de reducere a braconajului. Cine îi ascultă pleacă acasă cu impresia că au avut sub ochi nişte apostoli ai generozităţii, necum nişte inşi halucinaţi de ideea dreptului de viaţă şi mai ales de moarte asupra unor creaturi care nu se pot apăra. Sau care se apără fugind până cad secerate de gloanţe.

​În reportajul difuzat zilele trecute la Digi 24, Donald Trump Jr are statura unui globe-trotter cinegetic. A unui om care a început deja să rivalizeze cu marii decimatori de specii ai secolelor trecute. Numai că, spre deosebire de monarhii şi magnaţii altor vremuri, Donald Trump Jr are de partea lui viteza şi progresele tehnologiei. Asta-i dă posibilitatea să împuşte marţi în Kenya şi vineri în Australia, fiindcă, nu-i aşa?, iubirea de oameni e planetară. Prin urmare, nu trebuie zăgăzuită. O vizită la castelul Konopiště (cincizeci de kilometri sud-est de Praga) ar fi un bunstimulent abatoricesc pentru Donald Trump Jr, care ar putea să admire, ros de invidie colegială, colecţia de trofee a arhiducelui Franz Ferdinand: peste 100.000 de exemplare lichidate în 51 de ani de viaţă. La tehnica şi la mobilitatea de atunci, performanţa pare şi astăzi uluitoare. Din păcate pentru arhiduce, Gavrilo Princip i-a întrerupt cariera în ale măcelăriei, salvând totodată lanţul trofic de la compromitere.

​Donald Trump Jr. n-a venit singur-Singureni pe domeniul de vânătoare din Giurgiu. Escorta e obligatorie la asemenea evenimente, după cum obligatorie e şi reacţia papuaşă a localnicilor care află, cu o formulă bolnavă de tembelism în plăci, că „respiră acelaşi aer cu unul dintre fiii celui mai puternic om din lume”. Nici reporterul nu scapă ocazia de-a se face de râs printr-o întrebare scutită de angajament cortical: „Cum e să vină copiii preşedintelui Americii aici?” Cu birtul sătesc profilându-i-se în spate, un localnic răspunde previzibil şi mândru: „Domnule, e bine. Mai suntem şi noi, comuna asta, renumită!” Situaţia e, ca atâtea alte situaţii din România profundă, de râsu’-plânsu’. Privit de obicei chiorâş dacă vrea să-şi deschidă o afacere, să cumpere un hotel sau să candideze la o funcţie publică, străinul e tratat cu afabilitate şi căldură când vine să omoare animale. Aşa a fost şi la apariţia cu puşca pe umăr a budistului Roberto Baggio, aşa s-a întâmplat la toate cenaclurile de dezmăţ sangvinar organizate de Ion Ţiriac la Balc pentru diverşi miliardari de afară. Nu ne vindem ţara, dar n-avem nimic împotrivă dacă i se împuşcă mistreţii, căprioarele şi urşii.

​Tot din dragoste pentru oameni, Donald Trump Jr se pozează în ipostaze tanzaniene (sau poate tarzaniene) alături de diverse splendori răpuse: un elefant, un leopard, o antilopă. E semn că iubirea aproapelui capătă uneori accente paroxistice. În plus, Trump îşi mărturiseşte îndatorarea pe care-o simte faţă de bunicul său din fosta Cehoslovacie, care, cu subtilitatea proprie acesei naţii prezentate cândva drept „nişte ruşi cărora le place să se creadă nemţi”, i-a desluşit nepotului sinonimia dintre apăsatul pe trăgaci şi puritate. Ajuns astăzi la maturitate, Donald Trump Jr are grijă să spună că vânătoarea nu e pentru el nici hobby, nici artificiu de PR, ci vocaţie: „Trag mii de cartuşe pe an, trag mii de rafale pe an, trag mai multe gloanţe decât vă puteţi imagina. E important pentru noi. Nu stau doar să pozez cu arma o dată pe an. Stau cu degetul pe trăgaci şi pe siguranţă, spre deosebire de alţii. Trăiesc acest stil de viaţă. Pentru mine este o tradiţie americană minunată. Nimic nu este mai important decât acest lucru.” Desigur, profesiunea de credinţă cu ţeavă dublă n-a fost făcută la Singureni, ci în America natală.

​Odată încheiate dialogurile de pe uliţă cu giurgiuvenii care respiră, fără să ştie, laolaltă cu un spirit atât de înalt, reporterul îşi informează publicul: „Donald Trump Jr străbate lumea în lung şi-n lat pentru a împuşca fazani, cerbi, tigri sau elefanţi”. Cine caută consolare după această reclamă la uciderea de animale din iubire pentru oameni o poate găsi, culmea, în cuvintele lui Donald Trump Senior: „Lor (fiilor) le place vânătoare, mie nu-mi place”. Un om prezentat drept tenor al exceselor şi al derapajelor găseşte totuşi timp pentru o delimitare de bun-simţ. Fiindcă vânătoarea de azi, o ştim, nu mai seamănă cu cea de pe vremea lui Hemingway. Iar vânătoarea în care animalul nu are nicio şansă se numeşte măcel.