Legea salarizării unice
Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a avut ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Legea a fost adoptată pe fundalul crizei economice şi a constrângerilor asumate în acordul cu FMI şi a ajutat la stabilirea ţintelor privitoare la ponderea salarizării bugetarilor pentru 2010-2015, ca procent din PIB.
Dispoziţiile prezentei legi se aplică:
- personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, AdministraţiaPrezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe despecialitate ale administraţiei publice centrale, alte autorităţi publice, autorităţi administrativeautonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat,bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;
- personalului din autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţiiacordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetelefondurilor speciale;
- personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii.
Modificări privind salarizare unică au fost aduse și prin legea-cadru nr. 284/2010 din 28 decembrie, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
A intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2011, cu excepţia art. 34 şi 35, care au intrat în vigoare la trei zile de la publicare. A fost publicată în monitorul Oficial în decembrie 2010.
Legea 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Printre măsurile luate prin această lege s-a numărat şi reducerea cu 25% a salariilor, sporurilor şi altor plăţi de natură salarială pentru toţi salariaţii din sectorul public, începand cu data intrării în vigoare a actului normativ de promovare a acestor măsuri, ce au fost asumate şi prin Scrisoarea de intenţie semnată de Guvernul României pentru Fondul Monetar Internaţional în data de 26 mai 2010.
Adoptarea legii Responsabilității Fiscale, promulgată în aprilie 2010, reprezintă o condiţie asumată de autorităţile române în negocierile cu FMI şi Comisia Europeană.
Legea presupune reglementarea procedurilor de elaborare a bugetelor multianuale, stabilind limite privind rectificările bugetare efectuate în cursul anului, regulile fiscale privind cheltuielile totale, cheltuielile de personal şi deficitul bugetar, dar şi înfiinţarea Consiliului fiscal.
Legea parteneriatului public-privat (PPP) a intrat în vigoare în octombrie 2010.
Comisia Europeană a cerut reexaminarea proiectului de lege privind parteneriatul public-privat, cu o serie de amendamente, pentru a asigura armonizarea deplină a acesteia cu directivele UE.
Legea vizează reglementarea modului de realizare a unui proiect de parteneriat public-privat care are ca obiectiv public proiectarea, finanţarea, construcţia, reabilitarea, modernizarea, operarea, întreţinerea, dezvoltarea şi transferul unui bun sau serviciu public, după caz.
Legea Dialogului Social, nr. 62, a intrat în vigoare în 10 mai 2011 și a fost republicata la 31 august 2012.
În 20 Septembrie 2012, Guvernul anunța că a transmis FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale un proiect de modificare a Legii dialogului social.
Atunci, ministrul delegat pentru Dialog Social, Liviu Pop, aprecia că actuala lege blochează funcţionarea dialogului social.
„Pe baza acordurilor existente cu Comisia Europeană și FMI și în conformitate cu discuțiile aprofundate pe un proiect anterior de Ordonanța de urgență care au avut loc în timpul misiunii FMI în România în luna august 2012, cerem insistent ca autoritățile să limiteze orice modificări aduse Legii 62/2011 pentru revizuirile necesare pentru a aduce legea în conformitate cu convenții fundamentale ale OIM”, transmiteau, în octombrie 2012, FMI și Comisia Europeană.