Istoricul Filip Lucian Iorga: Să nu ne facem iluzii, aurul României din Rusia s-a topit demult

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

„Următoarele două luni sunt periculoase. Este un risc de război mondial”. Avertismentul ministrului de Externe al Ungariei

„Pălăriile Patriei”. Profesoare din Rusia, păcălite să facă și să poarte coifuri din staniol. Motivul invocat de cel care a făcut farsa

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

O cantitate de 92 de tone de aur, încărcate în 17 vagoane, au luat în iarna anului 1916 drumul Moscovei. Au trecut aproape o sută de ani de atunci, dar nici astăzi Rusia nu a înapoiat României averea pe care, practic, a confiscat-o.

„În privința tezaurului, să nu ne facem iluzii, nu o să mai vedem niciodată aurul respectiv înapoi. El s-a topit în războiul civil între bolșevici și susținătorii țarului, bolsevicii au aruncat toate resursele lor pentru a-și zdrobi opoziția”, a subliniat Filip Lucian Iorga.

„Rusia căreia noi i-am încredințat tezaurul nu mai există - era Rusia aliată nouă și înrudită, prin dinastia regală, cu România, pentru că Regina Maria era și descendenta țarilor - aveam încredere în dinastia rusă și atunci sigur că era firesc să trimitem aliaților noștri spre păstrare aceste valori. Rusia de atunci nu mai e Rusia de acum și am impresia că nici elitele noastre politice de azi nu sunt foarte dispuse să redeschidă dosarul, deși poate ar trebui să reamintim mai des în discuțiiile noastre bilaterale despre povestea asta, chiar dacă, repet, nu cred că vom recupera vreodată tezaurul”, este de părere istoricul.

„Politicul nostru oricum e destul de timid în privința afirmării anumitor drepturi și a luptei pentru susținerea unor cauze istorice ale României. Să nu uităm că noi am cam cedat din nou și drepturile asupra Bucovinei de Nord după 90, în procesul nostru de integrare euroatlantică, a trebuit să renunțăm la niște drepturi istorice”, consideră istoricul.

Contextul istoric

La sfârşitul anului 1916, visul pentru care România intrase în război - unirea tuturor românilor într-o singură ţară - era mai departe ca niciodată. Armatele germane ocupaseră întreaga parte de sud a ţării, inclusiv capitala, iar guvernul şi regele se refugiaseră la Iaşi. Armata română fusese zdrobită, aproape jumătate din militari pierzându-şi viaţa. Iar populaţia fugea îngrozită din faţa ocupaţiei nemţeşti.

Dacă tezaurul a fost trimis la Moscova, guvernul, parlamentul și regele s-au refugiat, în ultimul moment, la Iași. La numai patru zile de la retragerea autorităților, pe 7 decembrie 1916, armata germană, în frunte cu generalul Mackensen, intra în București și lua în stăpânire capitala României. O zi mai târziu sosesc și armatele turce și bulgare, care pornesc la un adevărat jaf al populației rămase pe loc.

„Exista un risc ca România să-şi piardă întregul teritoriu (...) S-a decis ca o bună parte din averea ţării, actele importante, arhivele importante, bijuteriile coroanei regale, bijuteriile marilor familii boiereşti, dar în primul rând şi-n primul rând fondul de aur de la Banca Naţională, să fie adăpostite toate la Moscova”, a spus consilerul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu.