Între medalii. Lungul drum de la antrenament la performanță „Cu durerea sunt prieten”
Data publicării:
Avem toate motivele să ne mândrim cu sportivii noștri de performanță și să ne bucurăm de performanțele lor, atunci când îi vedem acolo sus, undeva pe un podium. Îi admirăm însă și le comentăm performanțele doar atunci când ei sunt deja în elita lumii. Ce nu se văd sunt grimasele, transpirația, bătăturile din palme și durerea aceea fizică, resimțită în fiecare fibră a corpului, provocate de miile de ore de antrenament. Acesta e și unul din motivele pentru care Banca Transilvania a încheiat un parteneriat cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român, al cărui scop este chiar susținerea acestor eforturi ale sportivilor români de performanță.
„Între medalii”, continuă cu povestea lui Iulian Teodosiu, multiplu medaliat european la scrimă.
Scrima este „ceva” extrem de greu de definit. Este, în același timp, știință și artă. Dar este și un „meșteșug” aparte care se bazează pe un întreg „sistem”. Iar întreaga „filosofie” a luptei gravitează în jurul a două elemente pe cât de banale, pe atât de dificil de pus în practică: să-ți „atingi” adversarul, fără ca acesta să te poată atinge.
Atac, paradă, eschivă, ripostă. Revenire în gardă, reluare a atacului. Fentă. Reluare. Atac fals sau „atac pe fier”. Scrimerul are la dispoziție sute de variante și de combinații pentru o singură decizie pe care trebuie să o ia în mai puțin de o secundă. Timp în care reușește sau nu tușa. După care o ia de la capăt.
„Fără muncă, nu poți face performanță”, declară sabrerul român, olimpic la Jocurile Olimpice Tokyo 2020 și medaliat cu bronz, în 2016, la Olimpiada de la Rio, alături de echipa masculină de sabie a României.
Acum, Iulian Teodosiu se pregătește intens, alături de colegii săi, pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.
„Tokyo a fost o experiență extraordinară pentru mine și m-a pregătit pentru atmosfera extraordinară care va fi la Paris Încerc să mă pregătesc foarte bine, până încep calificările. Îmi doresc să mă calific cu echipa, în principiu, sau - dacă nu se poate - singur și să merg la Paris cu mai multă experiență și mai multă determinare decât a fost la Tokyo”, a spus sportivul român.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
„Sunt momente în care-mi pierd cumpătul sau sunt mai furios, dar am simțit că ăsta este drumul pe care trebuie să merg. Să încerc să mă calmez, de fiecare dată să gândesc mai mult dacă merită sau nu merită să mă enervez, pentru un anumit lucru”, a spus sportivul român.
„Cu durerea sunt prieten. Chiar sunt prieten. Noi, sportivii avem, în general, o toleranță mult mai mare la durere. Peste anumite dureri trebuie să treci. În antrenament sau în concurs, tu ai un obiectiv bine stabilit și trebuie să ajungi la el cu orice preț”.
„Sunt momente în care îmi las emoțiile să iasă. Când am fost la concursul de calificare și am dat ultima tușă, am simțit așa, ca o eliberare extraordinară și atunci am simțit că sunt, într-adevăr, mândru de mine”.