IMPARȚIAL. Parlamentul ar putea vota instituirea zilei de 10 mai ca ziua independenței și sărbătoare națională
Invitații au dezbătut semnificația zilei de 10 mai și ce a însemnat monarhia pentru România.
Este o dispută și între istorici privind Ziua Independenței, a explicat istoricul Filip-Lucian Iorga. „Școala veche rămâne la 9 mai. Național-comuniștii și toți ceilalți rămân la 9 mai pentru că 10 mai poate părea o dată destabilizatoare pentru valorile republicane”, a spus Filip-Lucian Iorga.
„Era o sărbătoare populară. Tata mă ducea în Piața Palatului la 10 mai, ziua era asociată cu istoria României. Noi avem o slăbiciune, suferim de o amnezie, uităm lucruri. Chiar dacă a fost o propagandă ostilă, e inadmisibil să uiți”, a spus Christian Mititelu, jurnalist.
„S-ar putea face o schimbare a zilei naționale, ceea ce implică probabil schimbarea formei de guvernământ, dar e un subiect delicat, însă Parlamentul ar putea vota instituirea zilei de 10 mai ca ziua independenței și sărbătoare națională”, a subliniat Filip-Lucian Iorga.
„Există o temere extraordinară, reflectată și în Constituție. Între lucrurile excluse de la revizuire e forma republicană de guvernământ. Cine s-a temut atât de mult să împiedice o dezbatere serioasă? Pe de altă parte, avem același drapel și zi națională ca Republica Ciad, e o mică diferență la nuanța de albastru. Am putea muta ziua”, a spus Christian Mititelu.
„Simbolul suveranității lipsește. Coroana naște temeri legate de forma de guvernământ. Dar să ne uităm la bulgari, la ruși, la sârbi, care au coroana pe stemele lor, deși sunt republici. Populația a evoluat, românii au aflat lucruri, vedem asta în sondaje, în reacția față de evenimentele organizate de familia regală. Marea problemă este la elitele politice și economice. E o temere, de genul de ce să aduci de bunăvoie pe cineva care e deasupra ta?”, a subliniat Filip-Lucian Iorga.
„Dinastia străină, care s-a împământenit, a avut un rol esențial în procesul de modernizare, mai ales prin modelul personal al lui Carol I. Persoana sa a fost cu adevărat excepțională. A avut tăria de a nu pleca la primele semne de ostilitate, poate a avut valizele pregătite, dar a rezistat într-un mediu balcanic, otoman al politicii epocii și a reușit să o transforme prin puterea exemplului. Uităm că strămoșii noștri nu prea îndepărtați erau supușii sultanului. Dinastia străină reușește ceva formidabil, un salt pe care în epocă numai Japonia îl mai reușește, un salt către modernitate, către occidental”, a explicat istoricul Filip-Lucian Iorga.
„Modernizarea nu poate fi atribuită exclusiv regelui, nu se putea face fără politicieni de un calibru deosebit, Ion Brătianu, Ionel Brătianu, care au știut cum să negocieze. Erau oameni cu deschidere, cu studii în străinătate, care au reușit să contribuie la modernizare. Dar Carol a venit cu o echipă de specialiști din toate domeniile și asta a impulsionat dezvoltarea”, a subliniat Christian Mititelu.
„Carol I știut să echilibreze lucrurile chiar și când exista tentația de a promova politicieni pe care îi agrea mai mult. De multe ori i-a preferat pe conservatori, dar a colaborat bine cu liberalii, a avut guverne liberale puternice”, a mai spus Filip-Lucian Iorga.
Despre momentele grele ale monarhiei
Istoricul Filip-Lucian Iorga consideră că, dincolo de momentele dificile, familia regală a reușit să își păstreze susținerea supușilor. „Dovadă este că aceste tulburări nu au rupt dinastia de popor, pe care îl cucerise nu prin forța armelor, ci prin fapte, prin devotament”, a explicat Filip-Lucian Iorga.
Mai mult, în timpurile grele ale retragerii la Iași, când armata pierduse aproape bătăliile, familia regală a rămas probabil sigurul stâlp de rezistență singurul liant, în special prin regina Maria, care a a știu să cucerească prin exemplul personal, prin vizitele la răniți și la bolnavi pe front, prin anularea acelor distanțe protocolare care de multe ori afectează raporturile dintre o națiune, un popor și o dinastie regală, a detaliat istoricul.
„A fost o dinastie care știa să-și cucerească poporul”, a explicat Filip-Lucian Iorga.
Jurnalistul Christian Mititelu s-a axat și problemele cu care se confrunta țara în acele vremuri, de la faptul că populația era majoritar rurală, la discrepanța veniturilor și analfabetizarea.
„Era și o presiune de adaptare a normelor europene, care există și astăzi”, a afirmat Christian Mititelu.
Despre relația regilor cu partidele
Filip-Lucian Iorga a detaliat modul în care cei patru regi ai României au colaborat cu partidele: de la Carol I, care a instituit sistemul de guvernare prin rotație, regele Ferdinand, care era un apropiat al lui Ionel Brătianu, la relațiile, deloc bune ale lui lui Carol a II-lea cu partidele, care a a profitat de anumite păcate politicianiste ale epocii, și, în final, la modul în care regele Mihai a știut să colaboreze cu partidele politice, dar nu a avut răgazul de a aduce echilibrul în politica românească.
De ce persistă miturile despre monarhiei
Invitații lui Luca Niculescu au vorbit despre apariția și persistența miturilor care îi vizează pe membrii familiei regale a României, precum zvonurile că regele Mihai ar fi plecat din țară cu un tren încărcat cu aur și tablouri.
„În primul rând, dacă trenul era plin de aur și de tablouri, regele Mihai ar fi avut altă viață în exil. Am avut privilegiul să ajuns în casa lui, ca să fac un interviu și am văzut cum locuia, și nu e credibil să a scos din țară nu știu câte. De altfel, înainte de vizita pe care a făcut-o la Londra, la sfârșitul anului 1947, ca să participe la casătoria prințesei, pe atunci, Elisabeta, actuala regină Elisabeta a II-a din Marea Britanie, ar fi putut scoată mult mai mulți bani din țară, a fost și sfătuit să facă lucrul ăsta, să transfere bani în afară, și a considerat că nu e un lucru onorabil să faci acest lucru, deși exista posibilitatea ca el să nu se mai întoarcă. S-a și sfătuit atunci cu americanii și cu britanicii, americanii i-au spus că nu cred că mai poate fi util în România, deci era un semnal: rămâi, dacă vrei. S-a întors și a fost obligat mai apoi să abdice”, a detaliat Christian Mititelu.
„Deci e fals. De ce supraviețuiesc asemenea mituri nu știu. Avem un fel de plăcerea din asta mahalagească și vedem peste tot conspirații și lucruri la care trebuie să fie ceva în spate. Bine, nu e chiar așa, mai sunt și lucruri care sunt așa cum arată”, a detaliat Christian Mititelu.
Istoricul Filip-Lucian Iorga este de părere că mentalitățile se schimbă cel mai greu și că, și după anii 1990 s-a perpetuat o propagandă destul de intensă pe unele canale coordonate bine, pentru discreditarea dinastiei. „Se caută explicații facile și ajungem la conspirații și la explicații triviale: de ce ar fi abdicat fără să fie asigurat? Această gândire de mahala intră și în judecarea istoriei”, a fost de părere istoricul.
În ce context a acordat regele Mihai interviul de la BBC
Într-un interviu acordat BBC, regele Mihai a povestit când au început negocierile pentru ieşirea României din alianţa cu Germania lui Hitler. De asemenea, ce rol a avut cu adevărat Partidul Comunist în aceste negocieri. În acelaşi interviu BBC, regele Mihai a explicat în ce au constat ameninţările lui Petru Groza şI Gheorghe Gheorghiu Dej, cele care l-au determinat să semneze în cele din urmă Actul de Abdicare.
Digi24 a difuzat câteva fragmente din interviul acordat de regele Mihai jurnalistului Christian Mititelu, în 1978, pe când era șeful secției române la BBC.
„Regele Mihai: Toată această chestiune merge mult înapoi, fiindcă toate discuţiile care au dus la actul de la 23 august au început deja la începutul lui 1943, discuţii cu Maniu şi cu Brătianu, cu mine faţă de aliaţii englezi şi americani. Cum decurgeau aceste consfătuiri şi relaţiile cu ei. Spre sfârşitul lui 43 , aliaţii au insistat să fie aduşi în grupul în care se discutau aceste lucruri şi comuniştii şi social-democraţii. Aşa au ajuns să fie cele patru partide.
(...) Am încercat să tergiversez, să explic că pentru un astfel de act trebuie întrebat poporul român, pentru că aşa se face din punct de vedere constituţional. La care au răspuns că: Asta nu se poate. Trebuie imediat făcut şi dacă într-un timp de jumătate de oră nu ies eu de acolo va fi o baie de sânge, începând din Bucureşti cu studenţimea şi tineretul, până în restul ţării. Văzând situaţia în care eram şi aceste ameninţări, nu mi-a mai rămas nimic altceva de făcut decât să semnez”.
Jurnalistul Christian Mititelu a detaliat la Digi24 contextul în care l-a intervievat pe regele în exil, pentru a difuza materialul în 30 decembrie 1947, la împlinirea a 40 de ani de la abdicare.
„La vremea aceea nu se mai difuzau mesaje la BBC și cred că nici la Europa Liberă, se schimbase politica, exista o speranță în rândul guvernelor occidentale că politica lui Ceaușescu va slăbi Pactul de la Varșovia, Moscova și că nu mai erau relevante intervenții de acest gen”, a precizat Christian Mititelu.
„Ca alternativă la mesajul de Anul Nou, care, radiofonic, nu era o chestiune care, să zicem, era deosebit de interesantă, am propus să facem un interviu și așa s-a făcut interviul”, a povestit jurnalistul. Ulterior, interviul a fost multiplicat pe numeroase casete care circulau în acei ani.
„Ceea ce vreau să spun și ceea ce lumea nu realizează că această abdicare a fost impusă de Uniunea Sovietică, ăsta era ultimul obstacol în calea comunizării României și tot ce se întâmplă în anul 1947 merge în această direcție”, a subliniat jurnalistul, rememorând ocazia cu care a luat interviul.
Potrivit lui Christian Mititelu, regele era foarte rezervat în interviu, exprimându-se cu diplomație față de cei care l-au pus în situația de a abdica, și în special cu rușii, dar era conștient de ce s-a întâmplat. „Și mai ales cred că a suferit o mare amărăciune că acest lucru nu a fost acceptat cu ușurință, circumstanțele abdicării, la sosirea în Occident, pentru că, dintr-o dată, țările occidentale care nu doreau în acel moment să creeze o nouă problemă în relația, și așa tensionată, cu Uniunea Sovietică, îl sfătuiau să fie cumpătat în declarații și, dacă se poate, să stea undeva, și așa s-a mutat, după ce a stat în Anglia în condiții foarte dificile, avea o fermă, de găini, s-a mutat în Elveția și elvețienii i-au impus această condiție, ca să nu facă declarații politice cât timp este găzduit în acea țară”, a detaliat Christian Mititelu.
„Victime” ale miturilor pozitive
Invitații lui Luca Niculescu au discutat și despre miturile pozitive care au circulat în legătură cu familia regală.
Filip-Lucian Iorga a vorbit despre mitul eroului salvator, al domnitorul străin, mit în legătură cu care, potrivit istoricului, întotdeauna familia regală a știu să pună lucrurile la punct, în sensul că „ea nu e menită să facă miracole, e menită să aducă o efervescență în restul societății, o renaștere a comunităților”.
Și Christian Mititelu a explicat că, prin firea sa, regele Mihai nu încurajează mituri, că nu e un „farfazon”.
El a detaliat un moment în care președintele american Harry S. Truman i-a oferit o locuință la Washington, însă regele Mihai nu a acceptat-o, din simțul datoriei față de țară.
După primele momente de agresivitate faţă de Regele Mihai, autorităţile române postdecembriste au ajuns treptat la o stare de normalitate în relaţia cu familia regală. Regele Mihai primeşte un nou paşaport românesc în 1997 în vremea Convenţiei Democrate, iar în 2001, preşedintele Iliescu se declară mândru de reconcilierea cu Majestatea Sa. Treptat, familia regală devine o prezenţă constantă în viaţa publică românească, inclusiv prin tentativa principelui Radu de a candida la preşedinţie în 2009.
Rolul principelui Nicolae
În anul 1992, de Paşte, regele Mihai se întorcea în sfârşit în ţara sa, după 45 de ani de străinătate. Lângă suveran stătea un copil despre care românii nu ştiau nimic: principele Nicolae, nepotul său. Al treilea în linia de succesiune a Casei Regale, principele este fiul principesei Elena, a doua fiică a regelui Mihai şi a fostului reprezentant ONU Robin Medforth-Mills. S-a născut în 1985 în Elveția şi a trăit mult timp în Marea Britanie. De curând și-a încheiat studiile de economie la Londra, iar din septembrie anul trecut s-a mutat definitiv în România.
Principelui Nicolae îi revine „rolul de succesor, rol în continuitatea și în stabilitatea Casei Regale a României”, a declarat istoricul Filip-Lucian Iorga.
„E și din altă generație, are alt dinamism. Principele Nicolae e foarte apropiat și ca temperament, și ca șarm de regele Mihai. Învață limba română. Marele lui avantaj este că vine din afară și vede la noi ceea ce noi nu suntem în stare, nici în ultimii 20 de ani, să vedem. E foarte optimist, spune mereu că avem un foarte mare potențial și e foarte încântat de ce vede în țară. Mereu e mai sceptic în legătură cu lumea bucureșteană și e mult mai optimist în privința comunităților locale, care construiesc de la firul ierbii”, a precizat istoricul.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
