GERMANIA ALEGE. Ce ne leagă de Germania. Românii și nemții împart atât vocabularul, cât și personalitățile
Vocabularul limbii române cuprinde numeroase cuvinte împrumutate din germană. Unele au intrat atât de firesc în vorbirea curentă încât nici nu le mai simţim originea straină.
Lipscani, una dintre cele mai vechi strazi din Bucureşti. Numele ei vine de la oraşul german Lipsca, adică Leipzig. Pentru că de acolo veneau în secolul XIX foarte mulţi negustori. Şi dacă ne oprim aici să bem o bere, ne amintim că numele băuturii tot de la nemţi vine şi e foarte vechi, cuvântul a intrat în română în secolul al XVI-lea.
Halba şi ţapul de bere vin tot din germană. Apoi multe denumiri de mâncaruri şi băuturi foarte populare: şniţel, crenvurşt, parizer, şpriţ sau ştrudel. Mai vechi sau mai noi, cele mai multe cuvinte sunt din domeniul tehnicii şi al construcţiilor. Şurub, rucsac, blitz sau abţibild sunt cuvinte a căror origine e uşor de recunoscut. Lingviştii vorbesc de mai multe straturi ale influenţei germane în vocabularul limbii române.
„Primul strat e foarte vechi și e foarte subțire, cel al migrației popoarelor germanice. Al doilea, puternic, se manifestă deja de prin secolul al XII-lea, prin contactul cu sașii, şi cel mai puternic cultural este cel care incepe prin secolul al XVIII-lea, se manifestă puternic în secolul al XIX-lea și al XX-lea”, explică Rodica Zafiu, lingvist, Institutul de Lingvistică '„Iorgu Iordan - Al. Rosetti'' din Bucureşti.
Destinatarul primului text scris în limba româna era un neamţ: boierul Neacşu din Câmpulung scrie la 1521 către dumnealui Hans Benkner, judele Braşovului. Încă din Evul Mediu, românii din Moldova şi Ţara Românească făceau comerţ cu negustorii saşi din Transilvania. La începutul veacului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir este primul român ales membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin. Reprezentanţii Şcolii Ardelene sunt foarte legaţi şi ei de centrele de cultură şi civilizaţie germană.
„În secolul al XIX-lea, fiii de boieri încep să meargă la studii în Franța, dar și în lumea germană. La Berlin, la Leipzig, la Munchen. În special tinerii din Moldova se îndreaptă către lumea germanică, era o tradiție mai veche, boierii moldoveni aveau deja obisnuința universităților poloneze în Evul Mediu și le este mai ușor să se îndrepte către lumea germană”, spune Filip-Lucian Iorga, istoric.
Eminescu şi Titu Maiorescu studiază la Berlin, iar Caragiale este fascinat de lumea germană.
Poate cel mai important moment de apropiere între lumea româneasca şi cea germană este însa venirea pe tron a lui Carol I, în 1866. Era nascut prinţ de Hohenzollern, iar soția sa, Elisabeta, era prinţesă de Wied. „Am avut un prinț germanofon, foarte riguros, foarte sobru, foarte econom, hotărât, care a transformat cumva după chipul lui societatea românească. Să nu credem acum că toată societatea l-a primit cu brațele deschise. Carol I câștigă admirația, dar și șochează prin anumite comportamente ale lui. E foarte cumpătat, nu risipește banii din caseta princiară sau regală”, subliniază Filip-Lucian Iorga.
Românii se apropie și mai mult de dinastia germană grație sacrificiului Regelui Ferdinand, din timpul Primului Razboi Mondial, când România a luptat împotriva Germaniei, pentru a elibera Transilvania.
„Ferdinand renunţă la tradiţia familiei lui, riscă să fie exclus din familia de Hohenzollern. Raporturile României cu Germania sunt de război, dar sunt şi de iubire faţă de un neamţ care alege să fie român”, spne istoricul.
Chiar dacă alianțele militare din cele doua Războaie Mondiale nu au lasat românilor amintiri prea plăcute, influențele culturale și contactele economice cu lumea germană sunt o parte însemnată din identitatea noastră naţională.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
