George Anghelescu: Narativ dramatic şi umor
Poveşti puternice, dispute şi... nu rareori umor: acesta este pictorul George Anghelescu. Artistul spune aşa cum scrisul, pe care l-am învăţat cu toţii la şcoală, ne ajută să comunicăm lucruri simple sau foooarte complicate, în acelaşi fel arta vizuală ne poate uni. Pentru că ea exprimă dorinţele sau neliniştile tuturor. Lucrarea donată Crucii Roşii pentru care vă puteţi înscrie la licitaţia Artmark de pe 2 iulie, înfăţişează o dispută corporatistă într-o manieră absolut surprinzătoare.
Născut în 1985, George Anghelescu a absolvit Grafică la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Vreme de un an a studiat pictura şi la Academia de Belle Arte de la Roma. Cu expoziţii solo sau de grup la Praga, unde trăieşte în prezent, la Berlin, Dusseldorf, Koln, Moscova sau New York, artistul a optat limpede pentru pictură figurativă. Excelent grafician şi desenator, George Anghelescu înseamnă în acelaşi timp poveşti puternice şi o explozie de culoare.
Jonglând cu formele şi culorile, pictorul aduce în arta românească de sec. XXI influenţe baroce - o cascadă de figuri, vehicule şi obiecte exprimând o gamă infinită de trăiri, atitudini şi gesturi. Atent la problemele de zi cu zi ale contemporanilor, indiferent că sunt gulere albe sau albastre, George Anghelescu nu îşi propune să schimbe lumea, dar pictează săracul, captivul sau martirul. Spune că arta trebuie să surprindă spiritul vremurilor. Arta are obligaţia să fie sinceră. Aşa că la rigoare poate fi şi violentă.
Pictorul ştie că e-a lungul timpului, altruiştii care s-au dedicat fundamental celorlaţi au fost şi sunt pedepsiţi într-o formă sau alta de mai-marii zilei - şi că la extremă aceştia sunt fie sfinţi, fie revoluţionari, unii sinucigaşi. Pictura Elisabeta, femeia captivă agresată de doi agenţi, nu poate să nu ducă cu gândul, cel puţin în România la ţăranca Elisabeta Rizea, cea care ajuta rezistenţa armată anticomunistă din munţi: expresia grijii faţă de ceilalţi cu riscul vieţii. George Anghelescu spune că grija faţă de ceilalţi este în definitiv o formă de auto-protecţie. Seamănul este cel care îţi poate vindeca neliniştea.
Lucrarea donată pentru licitaţia Artmark din 2 iulie, în favoarea organizaţiei de Cruce Roşie, este impresionantă. Se numeşte Forum Intern 6: bărbaţi în costume într-o scenă dinamică, chiar agresivă. Privite atent, cele 12 personaje devoalează relaţii sociale comune în mari companii, multinaţionale, agenţii financiare sau de asigurări - fundamental relaţii ierarhice şi raporturi de putere. Un personal central relaxat - şeful cel mare, stăpânul, deţinătorul puterii - alături de un altul care face obiectul oprobiului celorlalţi, este chiar agresat direct, e tras de păr. E omul căzut în dizgraţie, concediatul, losserul. Privită şi mai atent şi în detaliu, pictura începe să îşi releve rădăcinile mai adânci din pictura italiană. Ca în clasica adunare a apostolilor la Cina cea de Taină sau în alte scene din imaginarul religios sau istoric, gesturile definesc personajul. Şi cu cât povestea îţi e mai cunoscută direct sau indirect, cu atât atitudinile înfăţişate relevă mai mult. Dar fără să înceteze totuşi să surprindă. În privinţa suprizei, culorile – în asocieri agresive - măresc miza. Nu te mai saturi privind. Îţi va aminti de şefi, colegi, ultimul job din care ţi-ai dat demisia, dar în cele din urmă o să pufneşti în râs.
E cea mai bună dovadă că da, frumuseţea salvează lumea. O vindecă. "Arta are și o funcție terapeutică, atunci când dă o dimensiune necunoscutului, capriciosului și caracterului maliţios al universului care ne tot limitează. Răul este castrat atunci când cunoașterea, privirea îi impune parametrii ficși şi chiar rămâne în continuare făra un sens, este, într-un fel, exorcizat", spune chiar autorul.
Pentru George Anghelescu, arta pare să fie chiar mai mult decât un al doilea limbaj, cum explica el însuşi la un moment dat. Artistul mărturiseşte că a ajuns într-un punct în care îi este mult mai uşor să folosească imagini când încearcă să găsească un sens în viaţă şi în lumea în care trăieşte. Aşa cum scrisul, pe care l-am învăţat cu toţii, ne ajută să comunicăm, în acelaşi fel arta vizuală - expunând dorințele și anxietățile pe care le împărtășim cu toții - ne poate uni.
Editor web: Liviu Cojan
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
