Generația X. Ozana Giușcă, românca ale cărei sfaturi sunt căutate de antreprenori din toată lumea

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

 Ozana Giușcă își spune povestea:

„Într-o perioadă în care toată lumea dădea afară oamenii eu m-am dus să îmi caut job la Londra. Întâmplarea face, nu ştiu, întâmplarea, norocul, soarta sau faptul că am petrecut luna aceea doar pe telefoane şi pe întâlniri am primit oferta de la un investment bank să lucrez pentru ei exact în ziua în care trebuia să fiu în avion să mă întorc în România şi să uit de Londra şi de alte minuni.

Am realizat de fapt că sunt româncă sau sunt de oriunde în altă parte, pot la fel de bine fac faţă unei experienţe, unor proiecte, unui mediu de afaceri profesionist cum era cel din Londra. Am zis: Dar de ce să lucrez eu pentru tine, şefule, şi să aduc eu business în firmă şi să mă agit şi să conduc eu o echipă de analişti şi de oameni, diverşi consultanţi care lucrau la privatizări, la fundraising, proiecte şi alte minuni. Am zis, ştii ce? Îmi fac firma mea!

Eram buni, ce-i drept. Ajunsesem să ne recomande chiar oamenii din minister pentru că le plăcea cum întocmeam noi documentaţiile şi cum puneam problema şi cum prezentam diversele proiecte, dar businessul meu erau un business mort. Şi nici nu aveam ce să le propun la clienţii respectivi, să facem altceva. Drept pentru care mi-am luat credit cardul, singura metodă de plată la momentul respectiv, şi mi-am cumpărat nişte cursuri la Londra.

Mi-am dat seama cât de proastă am fost până la urmă cu firma de consultanţă şi cât de puţine lucruri ştiam şi cât de puţine lucruri am făcut din ce aş fi putut să fac în realitate şi dacă ştiam toate lucrurile respective probabil că nu ajungeam în faliment.

Şi ce am făcut? Am luat acele strategii de creştere pe care le-am învăţat şi le-am aplicat la business-urile prietenilor, ale foştilor clienţi, iniţial fără bani, doar ca să vedem că funcţionează ce ştim noi, după care am început să primim şi bani pe ele şi după care mi-am dat seama că acesta este viitorul şi acum vindem în întreaga lume, efectiv de la nord la sud”.