În decembrie 1989, Sebastian tocmai împlinise 19 ani. Era student în anul I la Universitatea Politehnică din Bucureşti şi avea o mare pasiune: fotografia. Ieşise în Piaţa Universităţii pentru că, asemeni multor tineri din România, se săturase de cenzură, de umilinţă şi de lipsa unui viitor pe care nu avea dreptul să şi-l aleagă şi să şi-l decidă singur.
„Pe mine cel mai mult mă speria lipsa de perspective. Nu puteai să-ţi imaginezi viaţa în afara unui cadru foarte precis, te angajezi unde ţi se dă repartiţie şi de pe acolo ieşi la pensie şi nu ai alte oportunităţi. Eu voiam nou, voiam lucruri noi, voiam libertate, voiam să pot să merg oricând oriunde, să pot să aleg eu ce să fac, nu să mi se spună ce să fac şi să fac exact treaba asta”, povestește Sebastian Țarălungă, inginer în telecomunicaţii.
Înarmat cu un aparat de fotografiat Quingdao, cumpărat din prima sa bursă de student, Sebastian a ieşit în piaţă fără să ştie că va imortaliza istoria.
„Aveam un aparat de fotografiat pe care îl ascundeam într-o geacă foarte groasă şi scoteam aparatul, mai făceam o poză, îl ascundeam repede, asta până când s-au prins nişte poliţişti că eu fotografiez şi au început să mă altoiască cu bastoanele de cauciuc. Imediat după decembrie 89, pozele mele au fost cumva cerute în diverse locuri pentru că am surprins pe cineva care împuşcase, împuşca demonstranţi, un anumit cadru de miliţie”, spune Sebastian Țarălungă.
Pentru tânărul de 19 ani, decembrie 89 a fost punctul de plecare al unei lupte care nu s-a terminat atunci. Dimpotrivă. Sebastian a ieşit în stradă şi anul următor, în calitate de aşa-numit „golan”, iar arma sa a fost tot... aparatul de fotografiat.
Sebastian Țarălungă: „Am continuat să fac fotografii. Începuseră demonstraţiile din Piaţa Universităţii, dar nu numai, şi la Guvern, cele din 90 şi am mers cam peste tot unde mi s-a părut ceva interesant.
La 28 ianuarie 1990, în Bucureşti, a avut loc prima manifestaţie a partidelor istorice împotriva Frontului Salvării Naţionale şi a lui Ion Iliescu. Protestele au fost provocate de hotărârea FSN de a se transforma în partid politic.
Demonstraţia din faţa Palatului Victoria a degenerat atunci când în piaţă au apărut susţinătorii FSN, mii de muncitori şi 5.000 de mineri susţinători ai lui Ion Iliescu. A doua zi, sediul PNŢCD, al cărui lider era Corneliu Coposu, a fost luat cu asalt de către manifestanţii pro-FSN.
Sebastian Țarălungă: „Imediat după decembrie 89, a existat acel incident cu mersul la PNŢCD să-l scoată pe domnul Coposu de acolo, - Domnule Coposu, domnule Câmpeanu, unde aţi fost la Revoluţie? Şi mai în spate scrie - Vrem FSN! Se vedea clar că era vorba de manipulare, nu erau oameni care să fi ieşit aşa spontan, a fost totul organizat, cu întreprinderi, cu lucruri de genul ăsta”.
În timpul manifestaţiilor din ianuarie 1990, un aparat de fotografiat era considerat periculos.
Sebastian Țarălungă: „Era chiar o anumită practică a forţelor de ordine să intervină în special noaptea astfel încât să nu se vadă, să nu existe prea mulţi martori. Dacă făceam poze cu bliţ, automat erai o ţintă sigură, toţi poliţiştii veneau călare spre tine şi în nenumărate rânduri aparatele mele au fost de la rupte, sparte, de către forţele de ordine”.
Astăzi, Sebastian Ţarălungă are 43 de ani. A profitat din plin de libertatea câştigată în decembrie 89. Şi-a urmat cariera în domeniul telecomunicaţiilor şi s-a perfecţionat în Franţa, Statele Unite şi Suedia. A ales, însă, să revină în ţară, să muncească aici pentru a le oferi copiilor săi o Românie mai bună şi mai civilizată. Crede cu tărie că tinerii vor schimba România. Important este să fii solidar şi să iei atitudine, aşa cum au făcut zecile de mii de tineri ieşiţi în Piaţa Universităţii la protestele Colectiv.
Sebastian Țarălungă: „Nu poţi să stai nepăsător când vezi nedreptatea care i se face altuia. Şi văd asta la tineri şi mă bucură că există astfel de oameni, care în loc să se gândească strict la maşina lor, la serviciul lor şi hainele pe care le poartă, se gândesc şi au puterea să se revolte. Să sperăm că niciodată nu va fi îngrădită această libertate de revoltă.
A ieşit şi el în Piaţa Universităţii, la protestele Colectiv, în semn de solidaritate. Nu a mers singur, ci i-a luat cu el şi pe cei doi copii ai săi. Vrea ca cei mici să înţeleagă, încă de pe-acum, cât de important este să ai libertatea de a spune ce gândeşti.
„Am zis nu, prefer să vină şi copiii mei în stradă şi să vadă şi m-au întrebat de ce mergem aici? Şi le-am explicat că este foarte important să veniţi aici şi să vedeţi lucrurile acestea pentru că asta vă dă voie să gândiţi. Uitaţi-vă la toate lucrurile pe care le vedeţi scrise, pe pancartele oamenilor şi gândiţi voi, nu-i lăsaţi pe alţii să vă spună ce să gândiţi, voi gândiţi cum vreţi voi dacă vreţi liantul între ceea ce a fost acum 26 de ani şi ceea ce este în momentul de faţă”, mai spune Sebastian Ţarălungă.