GENERAȚIA REVOLUȚIEI. Pe 22 decembrie 1989, „Scânteia” apare cu două numere, opuse ca viziune
Casa Scânteii. Astăzi, Casa Presei Libere. Acum 24 de ani, in cladirea mamut se tiparea cel mai puternic ziar de propagandă al Partidului Comunist. Un colos in care lucrau peste 300 de jurnalişti. „Scânteia” avea un tiraj de peste un milion şi jumătate de exemplare în fiecare zi.
„Dacă voiai să ai acces la anumite cărți pe care să le cumperi, trebuia să ai abonament la Scânteia”, explică istoricul Matei Gheboianu.
„Scânteia” era o mare minciună, care servea interesele de partid, sub supravegherea atentă a Comitetului Central, într-o vreme in care libertatea presei era o iluzie.
În decembrie 1989, în România se tipăreau aproape 500 de publicaţii. Erau, pe de-o parte, ziarele naţionale, „Scânteia” sau „România Liberă”.
Apoi reviste culturale sau dedicate unui anumit domeniu, cum au fost „Flacăra”, „Femeia”, „Sportul” sau „Munca”. Majoritatea erau însă instrumente ale propagandei politice.
Jurnaliștii care învățaseră lecția obedienței
La sfârșitul anilor '80, Scânteia avea deja în spate peste patru decenii în slujba Partidului Comunist. Iar jurnaliștii învățaseră lecția obedienței.
Sergiu Andon. Fost procuror în raioanele Fetești, Slobozia și Urziceni. Vreme de 17 ani, ziarist la „Scânteia”, iar după 1989, redactor-șef la „Adevărul”.
Este cel care în anii '90 a scris cel mai acid articol la adresa Regelui Mihai, „Fir-ai al naibii, Majestate!”. Astăzi îşi aminteşte atmosfera apăsătoare din redacţie.
„Era un efort de a scrie, provocat de acea autocenzură. Dacă nu scriai erai foarte bine mersi. Totul era să nu faci probleme. Erau destui care să scrie şi destul material care să apară. Niciodată nu a fost o problemă că nu e cu ce să se umple ziarul”, spune Sergiu Andon.
Ion Marin. Redactor la „Scânteia” timp de patru ani, iar dupa Revoluție, acționar și redactor-oef adjunct la „Adevărul”.
„Ne consideram nişte meseriaşi care ne luăm un salariu şi care ne facem treaba. Cred că am fost privilegiat că am fost la această secţie, Probleme cetăţeneşti, unde erau permise şi anchete”, susține Ion Marin.
„Nimeni nu făcea disidenţă, nimănui nu-i trecea prin cap să zică Jos Ceauşescu!, dar toată lumea aştepta să se întâmple ceva”, spune Sergiu Andon.
Schimbarea de discurs
Cea mai importantă voce a propagandei comuniste este prima care își schimbă discursul la căderea regimului.
Pe 22 decembrie 1989, Nicolae si Elena Ceausescu fug cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central.
În dimineaţa acelei zile, „Scânteia” apăruse cu un număr obișnuit, care lăuda izbânzile socialiste și prezenta pe prima pagina un discurs al lui Nicolae Ceaușescu.
În aceeași zi însă, după fuga soților Ceauțescu, apare un al doilea număr, cu o nouă denumire, care anunța triumfal căderea dictaturii. „Cel mai iubit fiu al poporului” devine brusc, în același ziar, „odiosul dictator”.
„Noul antet, noua ediţie a ziarului Scînteia. Să vedem cum arată. Iat-o! Ziarul nostru apare astăzi, în câteva ore, într-o ediţie specială, într-o expresie patriotică nouă, adevărată, ca ziar al poporului”, spunea atunci, la TVR, Ion Caramitru.
„O putem numi o trecere controlată spre democrația care se dorea a fi impusă”, explică istoricul Matei Gheboianu. 1.40.58
Dar pentru ziariştii de la Scânteia, era o premieră. După ani de obedienţă, primeau de la redactorul-şef un exerciţiu de libertate: să scrie ce se întâmplă, chiar dacă nu știau ce turnură vor lua evenimentele. Sergiu Andon şi Ion Marin au fost printre cei care au ieşit în stradă pe 22 decembrie.
„Acest Ion Mitran ne spune: Duceţi-vă! Noi am zis că ne ducem așa, să căscăm gura, da el a zis: duceți-vă oi rețineți ce se întâmplă, că s-ar putea să scrieți. Deja am facut ochii bulbucați, cum naiba să scrii de ce era, noi credeam că se merge pe mușamalizare”, povestește Sergiu Andon.
Ziariştii şi tipografii Scânteii au hotarât ca ziarul să se numească „Scânteia Poporului”. Cu această denumire, ziarul a apărut doar 3 zile. Pentru că în ajunul Crăciunului, ziariştii de la „Scânteia” tipăresc primul număr din „Adevărul”.
„Am trecut nu din dictatură în libertate, nu din socialism în ceea ce s-a numit mai târziu capitalism, ci am fost cu toții ca și când am fi ieșit dintr-o închisoare imensă”, apreciază Ion Marin.
La noul ziar scriu însă aceiași oameni. Conducerea este schimbată, pentru ca noua publicaţie să nu mai fie asociata cu „Scânteia” comunistă.
„Ziarul nu a devenit unul liber în totalitate, unul democratic, schimbând oarecum doar partidul pe care l-a servit. Dacă până in 22 decembrie a servit PCR, apoi imediat a servit FSN”, spune istoricul Matei Gheboianu.
De la generaţia celor care citeau „Scânteia” și până la generația tinerilor care citesc presa străină pe internet a fost o cale lungă. Astăzi avem dreptul la informație și pentru că Generația revoluției a ieșit în stradă în decembrie 1989.
Tu ce ai făcut la Revoluție?
Îți aduci aminte unde erai în decembrie '89? Unde iți erau părinții și prietenii, ce făceai, la ce te-ai gândit urmărind evenimentele de atunci sau participând la ele? Ajută-ne să recreăm povestea acelor zile, povestea unei generații.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
