GENERAȚIA REVOLUȚIEI. 19 decembrie 1989: Trupurile martirilor sunt furate și arse

Amendă uriașă: 45.000 de lei pentru un timișorean care a dat foc deșeurilor în spatele curții

Istoria poștei, de la scrisori trimise cu diligența la e-mail

Momentul în care un tramvai din Timișoara sare de pe linii și ajunge pe trotuar. Din primele informații, de vină ar fi fost vatmanul

Un tramvai din Timișoara a sărit de pe linii și a ajuns pe trotuar. Imagini surprinse după incident

John Malkovich joacă din nou la Timișoara, cu casa închisă

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

În 19 decembrie 1989, Elena Ceaușescu își începea ziua ca unic lider suprem al României. Nicolae Ceaușescu era plecat din țară într-o vizită oficială în Iran și-i lăsase ei cheia de la butoanele puterii. Înainte de a se urca în avion însă, el ordonase deschiderea focului împotriva manifestanților de la Timișoara. „Morții nu ne lasă să plecăm acasă!” scandau acum timișorenii ieșiți cu zecile de mii pe străzile orașului.

Emil Hurezeanu, la Europa Liberă: „Stimaţi compatrioţi. Revenim la microfonul acestei emisiuni nocturne, în direct, o emisiune de criză. Şocaţi la rândul nostru, precum milioane şi milioane de români şi de străini, martori în aceste zile ai unuia din cele mai sălbatice scenarii de represiune în masă cunoscute în Europa după cel de-Al Doilea Război Mondial”.

După miezul nopții, când, la Munchen, Europa Liberă intra în emisie, la Timișoara începea operațiunea Trandafirul. O mașină frigorifică trăgea la ieșirea din spate a morgii spitalului județean. Câțiva ofițeri de securitate au umplut-o cu cadavre și i-au ordonat șoferului să plece urgent la București. Regimul voia să șteargă urmele masacrului din 17 și 18 decembrie.

Bogdan Marius a fost în stradă atunci când iadul s-a dezlănțuit la Timișoara și a văzut cum prietenii său cad secerați de gloanțe.

„Veneau gloanţele cu sutele (...) și toţi cei care erau în primele cinci-șase rânduri, care erau în faţa mea, au căzut mortal, femei, copii, bărbaţi, tineri”, își amintește acesta.

83 de oameni muriseră împușcați pe străzile Timișoarei în zilele de 17 și 18 decembrie. Elena Ceaușescu se pregătea să spună țării și lumii că ei erau trădători și că fugiseră peste graniță. De aceea a ordonat aducerea cadavrelor la București și arderea lor la crematoriu. 43 de trupuri neînsuflețite au fost transportate în noaptea de 19 decembrie în Capitală și, conform planului, au fost arse, iar cenușa aruncată într-o gură de canal din Popești Leordeni.

Dimineața, timișorenii ieșeau însă pentru a cincea zi în stradă. Erau tot mai mulți și tot mai hotărâți să nu plece acasă înainte ca dictatorii să plece de la putere. „Unde sunt morții noștri?”, întrebau ei.

„Dacă noi nu am fi ieşit atunci, în acele momente în stradă să luptăm pentru libertatea României şi pentru o viaţă mai bună şi mai frumoasă, cred că acum nu mai stăteam de vorbă, în primul rând”, este de părere Bogdan Marius.

La 24 de ani de la Revoluție, Bogdan nu a uitat nimic din ce a trăit în acel decembrie. Cenușa martirilor s-a topit într-un canal din București, dar moștenirea lăsată de ei e la fel de dură ca placa de marmură care le păstrează amintirea. Generația Revoluției, deși zdrobită, a ieșit învingătoare.

„Toate aceste generaţii care s-au născut după Revoluţie cred că n-ar trebui să uite niciodată ceea ce au făcut fraţii lor, părinţii lor, bunicii lor”, spune bărbatul.

După 45 de ani de comunism, românii ajunseseră la capătul puterilor. Momentul de demnitate și de curaj în care timișorenii au ieșit în stradă a fost așteptat de generații întregi.

În 1989, Mihai Drăgoi era medic. Se ducea la spital, când a fost luat drept terorist și împușcat.

„Am auzit la TV că în centrul Timişoarei e măcel. Era o diversiune deja, numa' nu ne-am dat noi seama atunci. Am pornit înspre spital. S-a executat foc asupra noastră fără niciun fel de somaţie, fără motiv de fapt. Începuse psihoza teroriştilor”, povestește Mihai Drăgoi.

Culmea ironiei este că maiorul Ilie Andreoiu, cel care a apăsat pe trăgaci și l-a împușcat fără somație pe medicul Mihai Drăgoi, a primit certificat de revoluționar. La 24 de ani de la evenimentele din 1989, atât Mihai Drăgoi, cât și Bogdan Marius au conștiința celor care au schimbat un sistem. Provin din două generații diferite, dar fac parte dintr-una singură: generația Revoluției.

Tu ce ai făcut la Revoluție?

Îți aduci aminte unde erai în decembrie '89? Unde iți erau părinții și prietenii, ce făceai, la ce te-ai gândit urmărind evenimentele de atunci sau participând la ele? Ajută-ne să recreăm povestea acelor zile, povestea unei generații.