Felix Aftene: Prezență, memorie, fantastic
Prezenţă, memorie, fantastic - acestea sunt cuvintele care pot defini lucrările lui Felix Aftene. Picturile sale încep deseori cu filmări în care artistul însuşi este personajul principal - o formă de implicare directă în spaţiul care va apărea pe pânză. Felix Aftene s-a hotărât să doneze o lucrare pentru Crucea Roşie - un Icar contemporan într-un peisaj de secol 21. Multe din lucrările sale se găsesc în muzee sau în colecţii private în Statele Unite, Germania, Elveţia, Franţa, Danemarca, Ungaria sau Israel.
Născut la Vaslui, în 1972, Felix Aftene a absolvit Pictură Murală la Academia de Arte Vizuale de la Iaşi, ca şef de promoţie. Şi-a încheiat studiile cu un doctorat. Este autorul lucrări de artă monumentală semnificative pentru oraşul contemporan.
Felix Aftene e un artist consacrat. A expus la Iaşi, Sibiu, Bucureşti, dar şi la Londra, Paris, Nurenberg, Copenhaga sau Berlin. Numele expoziţiilor sale exprimă intersecţia dintre memorie şi fantastic care îi domină creaţia: "Memoria Spaţiului", "Spiritul culorii albastre", "Măşti şi feţe".
Atelierul lui Felix Aftene e un fel de peşteră a lui Aladin sau ... un sălaş de vrăjitor. În orice caz, cum se întâmplă în cazul tuturor celor care îşi iau libertatea să trăiască mai degrabă de capul lor şi se încăpăţânează să privească lumea dinspre cotlonul lor, nu prin lentile prefabricate, spaţiul în care Felix Aftene e unul foarte personal. Privindu-i lucrările - chipuri, măşti, taxonomii - ai senzaţia că faci conversaţie cu personajele lui Fellini, celecare ne atrag atenţia că toţi jucăm câte un rol pe marea scenă socială şi că nu e cazul să ne luăm măstile prea în serios.
Îndreptându-ne privirea spre alte lucrări, vedem cum Iaşiul - măsluit de arhitectura comunistă îşi recroieşte vechile mistere. Fiinţele lui Borges intersectează pânzele într-o evidentă foame după fantastic, după imaginar.
Felix Aftene: Am spus „Cartea ființelor imaginare”, chiar Borges adună în cartea lui, Cartea Fiinţelor Imaginare, aduna toate ființele imaginare care au fost inventate de omenire, de la unicorn, sirenă și el ia primul text de unde apare această idee și le culege pe toate. Toată lumea ştie ce e un înger sau un unicorn, dar nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu toate acestea, el e atât de real încat nu îţi poţi imagina lumea reală fără aceste fiinţe imaginare.
Lucrările mele sunt ca o carte care descriu o lume, o lume imaginară, iar despre imaginar se poate vorbi foarte mult. Din punctul meu de vedere, imaginarul este foarte important, e chiar mai important decât realitatea. Şi nu numai pentru mine, ci pentru orice artist. Vin aici în atelier, tocmai pentru a decola în această lume imaginară a mea. Aici reușesc să mă regăsesc și să construiesc discursul pe care mi-l doresc. De multe ori durează ani de zile. De pildă, această serie mi-a luat 5 ani.
Lucrarea donată pentru Cruce Roşie şi care urmează să fie scoasă la licitaţie la Artmark, pe 2 iulie, ca să devină alimente şi medicamente, desenează aceeaşi intersecţie dintre realitatea cea mai brută şi imaginar. "Apostatul"/ Lapsted în engleză înfăţişează un Icar plutind peste vestigiile industrializării din comunism.
Felix Aftene: Lucrarea a fost aleasă de mine pentru că mi s-a părut o lucrare iconică pentru proiectul ăsta, face parte dintr-un catalog care a apărut la Polirom cu ani în urmă și cu acest proiect am luat premiul național pentru pictură. E un soi de Icar post industrial. Am vrut să recitesc această poveste mitologică, am vrut să văd cum arată un Icar în contemporaneitate. Evident că planurile sunt mult mai multe când începi să îţi construieşti un discurs. Cu ani în urmă vizitasem muzeul de istorie naturală, văzusem toate acele ființe împăiate în vitrine, multe nu mai există în regnul animal, și am făcut un soi de paralelă cu acești Icari, cu aceste aceste personaje care plutesc peste acest peisaj post industrial fotografiat de mine în zona industrială a Iașiului și mi-am imaginat muncitorul de altadată care se înălța, construia comunismul, iar acum, dupa Revoluție, toate aceste fabrici nemaifuncționând, acești icari sunt în picaj într-un fel, dar nu e o apocalipsă, nu despre asta e vorba, că întotdeauna o apocalipsă aduce cu ea şi o renaştere.
Pânzele cu Icari nu jubilează şi nu deplâng prăbuşirea comunismului şi închiderea fabricilor în tranziţie. Felix Aftene e pur şi simplu atent şi spune şi celorlalţi ce vede. E atât de atent încât cu multe luni înainte de izbucnirea tulburărilor din Statele Unite şi înainte ca iliberalismul să provoace un soi de scurt-circuit în funcţionarea democraţiilor europene, a înfăţişat o statuie a Libertăţii cu un soclu mult micşorat înconjurată de personaje agitate şi frustrate care o ignoră.
Cine spune că imaginaţia nu poate duce la adevăr trebuie să intre repede în câteva galerii de artă. Dacă are un pic de răbdare să îţi tragă sufletul, poate să şi citească un strop de teoria artei, o să se răzgândească.
Editor web: Liviu Cojan
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
