EDIȚIE SPECIALĂ. Revoluția, anul 1990 și specificul lui – opera KGB sau a Securității?
Acum 25 de ani în Piaţa Universităţii, câteva zeci de oameni se aflau în greva foamei. În jurul lor, seară de seară, se adunau zeci de mii de oameni. Protestul anticomunist se desfăşura deja de o săptămână, România intrase în prima campanie electorală de după '89, iar Ion Iliescu îi gratificase deja pe anticomuniştii care protestau la Bucureşti, Timişoara sau Cluj cu apelativul de „golani”. Pentru că „1990 - Anul 0, era noastră” a aşezat temelia a ceea ce este România astăzi, Digi24 a hotărât să vă ofere o serie de scurte documentare, care să reamintească ce s-a întâmplat în primul an al democrației, pentru a putea privi și analiza evenimentele din perspectiva sfertului de secol ce a trecut.
Invitații „Ediției speciale” moderate de Elena Vijulie au fost Mihai Gheorghiu, vicepreşedinte al Ligii Studenţilor între 1990 și 1991, şi istoricul Armand Goşu.
Inevitabil, discuțiile au ajuns la ceea ce a fost înainte de 1990 și la Revoluția din 1989, punct în care comentatorii s-au contrazis.
Ceaușescu fusese avertizat de Gorbaciov
Cum erau percepute mișcările anticomuniste care, în țările din jur, începuseră să-și arate roadele în cursul anului 1989?
„Un întreg popor încerca să înțeleagă, în special după 1984-1985, după ce exista un vânt de schimbare chiar de la Moscova, ce se întâmplă. Paradoxul este că multă lume, nu numai din România, își punea din ce în ce mai mult speranța în Gorbaciov. Toți încercam să prindem clipa în care ceva se schimba în România. Din păcate, regimul Ceaușescu era foarte stabil, politicile PCR erau extrem de dure în acei ani, cei mai austeri din punct de vedere economic, pentru că Ceaușescu decisese să plătească toată datoria externă. Țara era absolut secătuită, oamenii erau, ca și peisajul românesc, gri spre negru, o imensă tristețe, o imensă dezamăgire”, rememorează Mihai Gheorghiu.
Cu toate acestea, Ceaușescu a fost reales în noiembrie, la al XIV-lea Congres, în ciuda faptului că la Berlin căzuse Zidul.
Toate alegerile, toate congresele erau controlate de Securitate, subliniază Mihai Gheorghiu.
Ceaușescu fusese avertizat de către Gorbaciov, la ultima întâlnire pe care au avut-o la București, asupra iminentei schimbări totale în estul Europei. Există deja mărturii privitoare la această ultimă discuție dintr-o noapte, la Snagov, în care cei doi s-au certat, Ceaușescu apărând socialismul și comunismul, Gorbaciov încercând să-l facă să înțeleagă că mersul istoriei e altul la ora respectivă, spune Mihai Gheorghiu.
Era promovat Nicu Ceaușescu
Istoricul Armand Goșu, student în 1989, își amintește: „Era promovat Nicu Ceaușescu. Noi asta urmăream foarte atent. Eram student la Facultatea de Istorie și vorbeam inclusiv cu profesorii, nu mai suportau nici ei. Încercam să identificăm cine ar putea fi (succesorul lui Ceaușescu - n.r.). Noi ne-am așteptat la Congresul al XIV-lea că Ceaușescu se retrage în favoarea lui. Exista și zvonul că se retrage în favoarea Elenei Ceaușescu, zvon care ne speria pe noi, dar era ideea că Nicu ar putea avansa în sistem. Vineri, când a fost ultima zi a Congresului, am fost șocați: citeam, luam toți ziarele, prima pagină a ziarelor să căutăm „șopârle”, ceva, să apară o poză care să ne sugereze că Ceaușescu...
În Polonia am avut alegeri în iunie, bun, n-au fost total libere, avem guvernul Mazowiecki, dar începuseră reforme serioase; Ungaria avusese alegeri; în Cehoslovacia la fel; până și în Bulgaria, cu o lună înainte de Congresul XIV la București s-a schimbat garda. Toată lumea aștepta o schimbare și la București. Totuși, erai Europa, nu erai Coreea de Nord, nu erai o țară izolată precum Cuba, așteptai totuși niște influențe care să... Și nu se întâmpla nimic! Și așteptai, așteptai...Și la noi sărăcia era mai mare, mizeria era mai mare și chiar perspectiva unei noi ierni cu Ceaușescu ne îngrozea. Iernile pentru noi însemnau frig. Eram student, stăteam la Biblioteca Academiei, îngheța mina în pix”, a povestit Armand Goșu.
„Revoluția KGB”
Cu toate acestea, garda la București, după Revoluție, nu a fost înlocuită cu anticomuniști.
Mihai Gheorghiu explică: „Eu cred că la Revoluție Uniunea Sovietică și-a luat revanșa pentru național-comunismul lui Ceaușescu, impunând în România o întreagă gardă prosovietică, alcătuită probabil și din agenți de rangul doi și trei ai KGB-ului la București.
Orientarea prosovietică a conducerii FSN-ului a fost evidentă. De altfel, sentimentul cel mai puternic al oamenilor care erau în Piața Universității era că Revoluția fusese furată. Dacă marea majoritate a societății românești privea fenomenul Piața Universității cu neliniște era pentru că nu înțelegea ce mai vor acești oameni: libertatea exista, simbolurile comunismului căzuseră, Ceaușescu fusese împușcat, ei, ce mai vor acești oameni? De ce nu se simt destul de liberi, destul de apărați?
Piața Universității a dovedit până la urmă că a avut dreptate în a fi extrem de suspicioasă cu puterea de la București din anii 90-91, o putere care a avut un proiect antidemocratic, îndreptat împotriva libertății pe care acest popor și-a dorit-o.
Tot anul 1990 s-a desfășurat în România sub privirea unor puternice detașamente de „oameni ai muncii” din Uniunea Sovietică. Se vehiculează o cifră între 23.000 și 57.000 de trupe de comando sovietice care au plecat – avem mărturia fostului prim-ministru Petre Roman – care au plecat din România în octombrie. Deci Uniunea Sovietică a fost foarte atentă, în acea perioadă, cu procesele politice și sociale din România”, susține Mihai Gheorghiu.
„Revoluția Securității”
Istoricul Armand nu este de acord cu această teorie.
Armand Goșu: „Eu nu cred....Acuma, că Petre Roman a spus el 23.000-25.000 de....bun...e o cifră enormă, aici trebuie să și dovedești, când mărturia vine de la Petre Roman...sigur, e fost prim-ministru al României, ar fi trebuit să aibă acces la informațiile astea, dar trebuie să probezi cu ceva. Or, ce se întâmpla în Uniunea Sovietică în momentul ăla...erau lucruri mult mai tensionate, nu cred eu că stătea mintea lui Gorbaciov sau a lui Krucikov, șeful KGB-ului, fix la România!
Eu cred că mai degrabă asta cu KGB-ul a venit cu „Iliescu a pus mâna pe putere și cu Roman, cu Năstase, cu băieții ăștia ai KGB-ului”. E mai degrabă teoria Securității, care în felul ăsta iese din joc. Nu, domnule, Securitatea l-a dat jos pe Ceaușescu, Securitatea i-a adus pe Iliescu, pe oamenii ăștia. Securitatea s-a folosit de televiziune, manipulând. De-asta au ieșit și scorurile din 20 mai 1990 (la alegeri - n.r.). Acum, sigur, e foarte ușor, e sport național, domnule, e KGB-ul în spate! Nu, domnule! Securitatea română, cu armata, că n-a tras KGB-ul la Timișoara! Au tras soldații noștri naționali, cu tricolorul pe ei”, spune Armand Goșu.
„(...) Era o societate fără coloană vertebrală, o societate frântă. Noi am intrat în comunism într-un moment foarte complicat, pentru că România din '46-'47 începuse să fie o societate mai așezată (...) România ar mai fi avut nevoie măcar de un deceniu, un deceniu și jumătate, ca să se așeze bine (...), explică istoricul.
„România intră defazată în malaxorul comunist, iar malaxorul comunist în România a fost foarte dur, mai dur decât în alte părți, pentru că aici tu nu ai avut un corp social care să reziste. Ai avut niște partide politice în '46 pe care le tocase regele Carol al II-lea și camarila, aproape n-au mai putut să opună rezistență la comunizare. (...) Cum arată elita politică de la București? Sunt niște troglodiți care sunt mai degrabă pescuiți din lumea infractorilor. Oamenii ăștia ajung la putere. Cum vreați să arate România?”, conchide Armand Goșu.
Urmăriți dezbaterea în materialul video de mai sus.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
